Ziua de 18 Noiembrie a marcat un moment istoric pentru misiunea Voyager 1. Sonda a devenit primul vehicul spațial care a ajuns la o zi-lumină de Pământ, adică la 25,9 miliarde km. Nici un obiect construit de oameni nu a mai ajuns atât de departe. Semnalele emise de la suprafața Pământului se deplasează cu viteza luminii și au nevoie de 24 ore întregi pentru a ajunge la sondă.

Sonda se îndepărtează de Pământ de peste 49 ani. „A fost nevoie de mai mult de jumătate din durata medie a unei vieți omenești pentru a ajunge atât de departe. Este de-a dreptul uluitor”, spune Deana Weibel, antropolog specializat în explorarea spațială la Grand Valley State University din Michigan. Weibel remarcă însă că Voyager 1 a parcurs doar o fracțiune din distanța până la Proxima Centauri, steaua cea mai apropiată de Sistemul Solar. Aceasta se află la 4,2 ani-lumină (aproape 1,3 parseci, adică peste 1.500 zile-lumină).

Voyager 1 și sonda sa geamănă Voyager 2 au plecat de pe Pământ în 1977 pentru a explora regiunile exterioare ale Sistemului Solar. Ambele sonde au părăsit heliosfera cu ani în urmă. În interiorul acestei regiuni Soarele protejează Pământul și alte corpuri cerești de influențele spațiului cosmic îndepărtat. Sondele străbat acum cu viteză spațiul interstelar, unde temperaturile se apropie de −80 °C. Puterea furnizată de generatoarele cu plutoniu scade treptat, așa că responsabilii misiunii au fost nevoiți să oprească majoritatea instrumentelor științifice pentru a economisi cât mai multă energie.

Cel mai probabil Voyager 1 va pierde legătura cu Pământul în 2029, iar sonda sa geamănă în 2031. Atunci fiecare va rămâne fără energie. Până atunci sondele vor continua cercetarea științifică cu instrumentele încă în funcțiune. Sondele Voyager fac zilnic măsurători în spațiul interstelar și înregistrează inclusiv efectele surprinzătoare ale furtunilor de particule care se propagă dinspre Soare.

Între 1979 și 1989 sondele Voyager au trecut pe lângă Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Datele culese despre Sistemul Solar au schimbat radical cunoștințele științifice din domeniu. Printre descoperirile importante se numără vulcanii de pe Io, satelit al lui Jupiter. A fost primul caz de vulcanism identificat în afara Pământului. Sondele au descoperit și crusta fisurată de gheață de apă de pe Europa, un alt satelit al lui Jupiter. În prezent se crede că sub crustă se află un ocean care ar putea susține viața.

Voyager 1 se deplasează mai repede decât Voyager 2 și a ieșit din heliosferă în 2012. Sonda geamănă a urmat-o șase ani mai târziu. Deși ambele sonde se află deja în spațiul interstelar, ele măsoară în continuare schimbările provocate de Soare. Măsurătorile au ajutat la stabilirea faptului că erupțiile solare ajung uneori dincolo de heliosferă și produc unde de șoc în spațiul interstelar, de obicei liniștit. Sondele Voyager au detectat aceste perturbații prin variații ale câmpurilor magnetice, ale particulelor de energie înaltă și ale altor parametri de mediu pe care îi monitorizează. În jurul anului 2020 trecerea unui front de presiune a intensificat puternic câmpurile magnetice din jurul sondelor. Intensitatea lor a scăzut din nou șase ani mai târziu. Cercetătorii încearcă să afle de ce s-a întâmplat acest lucru.

„Mai nimeni nu se aștepta ca aceste efecte să se simtă atât de departe”, spune Jamie Rankin, fizician specializat în cercetarea spațiului la Universitatea Princeton și director adjunct al proiectului Voyager. Observațiile sugerează că și alte stele decât Soarele ar putea avea o influență mai mare asupra mediului interstelar decât se credea până acum, adaugă cercetătoarea.

Deschide galerie

Inginerii găsesc mereu metode noi de a menține sondele în funcțiune pe măsură ce acestea îmbătrânesc și dispun de tot mai puțină energie. Din cele zece instrumente cu care a fost echipată fiecare sondă mai funcționează doar trei pe Voyager 2 și două pe Voyager 1. La începutul lui 2026 inginerii au oprit sistemele cu consum ridicat de pe ambele sonde și le-au înlocuit cu alternative care consumă mai puțin.

Pe 18 Octombrie Voyager 1 a încetat brusc să transmită. Incidentul nu a avut legătură cu schimbarea sistemelor, iar comunicațiile cu sonda au fost restabilite după două zile. Problema a avut probabil legătură cu un propulsor care ajută sonda să își urmărească deplasarea prin spațiu, spune Suzanne Dodd, manager de proiect la Jet Propulsion Laboratory al NASA. Specialiștii vor să afle ce s-a întâmplat pentru a împiedica repetarea problemei. „Vrem ca sondele să rămână în stare bună cât mai mult timp”, spune Dodd.

Nici o altă misiune nu colectează date de felul celor furnizate de sondele Voyager. Sonda New Horizons a NASA a trecut pe lângă Pluto în 2015 și se află încă la mai puțin de jumătate din distanța dintre Pământ și Voyager 1. Călătoria sondelor Voyager va continua și după ce vor rămâne fără energie. Vor străbate în continuare spațiul interstelar, fiecare cu câte un disc de aur pe care sunt înregistrate imagini și sunete de pe Pământ. Discurile poartă un mesaj între specii pentru ființele extraterestre care ar putea întâlni sondele cândva.

Abonament la newsletter

0 comentarii

autentificați-vă pentru a scrie un comentariu!

Încă nu există comentarii la acest articol!

Ajutați-i pe ceilalți – spuneți ce părere aveți despre articol.
Înapoi sus