Scheletul complet cunoscut sub numele de „Omul Rødhals” a fost descoperit în 1956 într-o movilă de cochilii de pe insula daneză Sejerø. Pentru un studiu nou, arheologii au examinat dintr-o altă perspectivă oasele și locul în care au fost depuse. Au ajuns la concluzia că descoperirea este unică. Acest strămoș al nostru a trăit la cumpăna dintre două epoci, într-un moment de răscruce.
Datarea cu radiocarbon arată că bărbatul a murit în jurul anului 3.900 î.Hr., când agricultura se răspândise deja în această parte a Europei de Nord. Viața lui ilustrează trecerea de la vânătoare și cules la agricultura practicată de comunități sedentare.
Revoluția neolitică, numită și revoluția agricolă, a început acum 12.000 ani, când societățile umane au început să domesticească plantele și animalele. Așa a apărut agricultura, care putea susține așezări mai mari și structuri sociale mai complexe. Schimbarea nu s-a petrecut însă peste noapte. Modul de viață nou a apărut probabil în jurul anului 10.000 î.Hr. în mai multe populații din Semiluna Fertilă a Asiei de Vest. De acolo s-a răspândit treptat în alte regiuni ale Eurasiei și Africii de-a lungul multor milenii.
Oamenii nu au trecut cu toții deodată la agricultură, nici în regiuni specifice. Tranziția a fost lentă, haotică și complexă. Comunitățile de agricultori și cele de culegători trăiau alături, iar alte grupuri îmbinau formele timpurii de agricultură cu vânătoarea, pescuitul și culesul.
Omul Rødhals pare să ilustreze perfect această perioadă de tranziție. Analiza ADN-ului antic a arătat că avea pielea închisă la culoare și că probabilitatea să fi avut ochi albaștri era foarte mare (85%). Profilul său genetic era în întregime autohton și caracteristic vânătorilor-culegători occidentali din Europa. Se deosebea semnificativ de cel al „agricultorilor” veniți în regiune dinspre sud.
Alimentația lui semăna însă mai mult cu cea a noilor veniți. Analiza izotopică a rămășițelor sugerează că în adolescență și la maturitate consuma alimente provenite de la animale terestre, așa cum era tipic pentru agricultorii sedentari. În copilărie se hrănise însă aproape exclusiv cu pește, mamifere marine și moluște, alimentele tradiționale ale vânătorilor-culegători de pe insulă. Autorii studiului nou care prezintă rezultatele consideră că bărbatul făcea parte din prima generație de culegători mezolitici care a trăit alături de agricultorii neolitici stabiliți în regiune și că le-a preluat treptat obiceiurile și cultura.
„Omul Rødhals este o descoperire extraordinar de rară. Avem scheletul complet al unei persoane care a fost martoră la una dintre cele mai importante transformări ale preistoriei, trecerea de la vânătoare și cules la agricultură. Nu a adoptat pe deplin modul de viață al agricultorilor, dar nici nu l-a respins. A preluat unele elemente ale culturii lor și a păstrat și modul de viață al strămoșilor săi”, spune John Meadows, cercetător la Centrul de Arheologie Leibniz și coautor al studiului.
„Este povestea unui singur om și a unei singure generații. Dar combinația dintre analiza ADN-ului antic, prelevarea de probe la rezoluție înaltă și ecologia multiizotopică ne permite acum să aflăm mai multe despre comportamentul lui. Asta ne dă speranța că într-o zi vom înțelege alegerile ori soarta copiilor și nepoților Omului Rødhals”, adaugă Anders Fischer, cercetător la Universitatea din Göteborg și autorul principal al studiului.
Rezultatele arată că la înmormântarea obiceiurile din cultura nouă au fost respectate. Mormântul era mărginit de pietre și conținea și o apărătoare de încheietură pentru arcași. Aceste detalii reflectă mai degrabă obiceiurile funerare ale primilor agricultori decât pe cele tipice mezoliticului. Bărbatul pare însă să fi fost printre ultimii oameni cu un asemenea parcurs. Cercetătorii spun că este cel mai recent individ cunoscut de pe teritoriul Danemarcei de astăzi care descindea exclusiv din vânători-culegători occidentali și care a avut alimentația unui culegător cel puțin într-o etapă timpurie a vieții.
Celor care privesc astăzi în urmă le este imposibil să înțeleagă pe deplin cum au trăit oamenii revoluția neolitică. Rămășițele oferă însă un studiu de caz fascinant despre cum se trăia la cumpăna dintre două epoci, în toiul unei schimbări uriașe.
„Culegătorii par să fi dispărut brusc din evidența arheologică odată cu sosirea primilor agricultori”, adaugă Fischer. „Cum trebuie să fi fost să treci printr-o schimbare atât de profundă și ireversibilă? Să vezi cum arhipelagul în care strămoșii tăi trăiseră secole la rând din pescuit se transformă odată cu venirea unui grup nou de oameni?”
„Era oare o amenințare sau mai degrabă o oportunitate? Ce riscuri presupunea să intri în contact cu noii veniți și ce greutăți însemna să îi eviți? Mai exista vreo alternativă?”, se întreabă Meadows.































