În munții Pirinei, o peșteră păstrează cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în regiune. Dar oamenii nu numai că au căutat adăpost acolo acum 7000 ani, dar au și lucrat, vânat și au prelucrat un mineral verde misterios.
Descoperirea a avut loc într-o peșteră numită Cova 338, situată la aproximativ 2 235 metrii deasupra nivelului mării în Valea Núria. În cadrul unei săpături recente, arheologii de la Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB) și IPHES-CERCA au dezvăluit că peștera a fost locul unei activități umane intense și complexe din mileniul 5 BC, până la sfârșitul mileniului 1 BC, timp de 4 000 ani.
Multă vreme s-a presupus că la peste 2.000 metrii altitudine, unde aerul este rar și condițiile dure, oamenii au trăit doar ocazional, și doar din motive foarte limitate. Însă Cova 338 sugerează că nu a fost întotdeauna așa.
"Cova 338 ne determină să regândim rolul mediului montan înalt în societățile preistorice din Pirinei", a declarat Carlos Tornero, profesor în cadrul Departamentului de Preistorie al UAB și cercetător IPHES-CERCA. Ceea ce documentăm aici este o colonizare repetată, cu activități complexe, și o exploatare clară a resurselor minerale".
În interiorul peșterii s-au descoperit resturi de plante, fragmente de ceramică și cărbune de lemn, sugerând că oamenii au făcut focuri cu mii de ani în urmă. Deasemenea, au găsit două pandantive frumoase: unul făcut dintr-o scoică, și celălalt dintr-un dinte de urs brun.
Deși și aceste obiecte sunt remarcabile, cea mai interesantă descoperire a fost ceea ce Tornero a descris ca fiind o colecție remarcabilă de minerale verzi, probabil malachit, un mineral bogat în cupru. Aproape 200 pietre au fost găsite pe podeaua peșterii, conținând pete de minerale verzi. Acestea au fost găsite pe lângă aproape 23 vatre.
Acest mic detaliu este extrem de important. Malachitul este cunoscut ca fiind minereul care a pornit epoca Cuprului, iar metalurgiștii antici extrăgeau metalul din rocă încălzind-o la flacără. Este foarte probabil ca oamenii să nu fi căutat doar adăpost în această peșteră, ci direct ca să extragă și să topească cupru.
"Majoritatea acestor fragmente au fost expuse la căldură, dar restul materialelor nu, ceea ce indică în mod clar că focul a jucat un rol important în prelucrarea lor și că a existat o activitate intenționată în spatele lor. Cu alte cuvinte, acestea nu au fost arse accidental", a declarat Julia Montes-Landa, coautor al studiului care prezintă rezultatele, și cercetător la Universitatea din Granada.
Dacă această interpretare este corectă, Cova 338 se numără printre cele mai vechi situri cunoscute de exploatare și prelucrare a cuprului din Europa de Vest. "A fost documentat pentru prima dată o așezare preistorică intens locuită în zona montană înaltă, caracterizată prin activități repetate, și extracția directă a resurselor minerale", a adăugat Tornero. "Acest sit demonstrează că Pirineii nu a fost o zonă periferică pentru comunitățile preistorice, ci o regiune care a fost integrată în strategiile lor de mobilitate și extindere teritorială."
Chiar și acum, în secolul XXI, nu este ușor să ajungi la acest sit. Este accesibil doar pe jos din Valea Núria, fără ecosistem pentru vehicule motorizate. Toate eforturile științifice au fost depuse pedestru, ceea ce face și mai remarcabilă amploarea activității antice documentate. "Muntele nu a fost o barieră, ci un loc activ pentru organizarea economică și teritorială a comunităților preistorice", a adăugat Eudald Carbonell, coautor al studiului.
