Dezvoltarea și lansarea telescopului spațial Roman, care include cea mai mare cameră digitală cu infraroșu construită din lume, și o oglindă uriașă, a costat 4,3 miliarde dolari. Sistemul botezat după Nancy Grace Roman, a fost lansat Duminica, cu o rachetă SpaceX de la Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida. Se preconizează că observatorul spațial va aduce numeroase descoperiri, de la înțelegerea naturii energiei întunecate – forța care determină expansiunea universului – până la studierea milioanelor de stele din Calea Lactee și a planetelor care le însoțesc. A fost numit după primul astronom-șef al NASA, care a jucat un rol cheie în numeroase programe științifice ale agenției, printre care și proiectul telescopului spațial Hubble.
Telescopul spațial Roman este ultimul membru al trioului format din observatoare noi și complementare de cartografiere a cerului. Se alătură Observatorului Vera C. Rubin, operat de Statele Unite în Chile începând cu 2025, precum și telescopului spațial Euclid, lansat pe orbită de Agenția Spațială Europeană în 2023. Împreună, pot schimba fața astronomiei, oferind experților o cantitate de date fără precedent prin diverse măsurători și imagini, într-o calitate fără precedent.
Roman este unic prin faptul că cu ajutorul ansamblului său de camere de 300 megapixeli, este capabil să facă la intervale scurte de timp imagini poze în infraroșu de adâncime mare. Acest lucru este esențial, deoarece lumina provenită de la cele mai îndepărtate obiecte din univers a fost transformată în urma expansiunii cosmice de miliarde de ani în unde mai lungi, „mai roșii” (indicând că se îndepărtează de noi). Dar o mare parte din lumina infraroșie este absorbită de atmosfera Pământului, ceea ce înseamnă că studierea lor este aproape imposibilă de pe suprafața pământului.
Astfel, Roman va putea să arunce o privire în trecutul îndepărtat al universului, și să observe acele galaxii cu spectru extrem de roșu, pe care Rubin sau Euclid le detectează foarte greu, spune Rachel Mandelbaum, astrofiziciană la Universitatea Carnegie Mellon. Cartografierea spațială a galaxiilor le va permite cosmologilor să reconstituie istoria expansiunii universului.
În plus, Roman ar putea juca un rol cheie în detectarea a mii de supernove îndepărtate, pe care cosmologii le pot folosi ca reper pentru a măsura modul în care ritmul expansiunii cosmice s-a schimbat de-a lungul milioanelor de ani. Acest lucru îi va ajuta pe cercetători să înțeleagă dacă efectul energiei întunecate a fost întotdeauna constant sau dacă a variat în spațiu și timp.
Mai aproape de noi, în Calea Lactee, telescopul va cartografia 20 miliarde stele, inclusiv cele situate în regiunea centrală și foarte prăfuită a galaxiei, dar și ce se află în spatele acestei aglomerări, spune Dominic Benford, astrofizician la NASA și unul dintre coordonatorii proiectului Roman. Praful blochează lumina vizibilă, dar mult mai puțin cea infraroșie. Datorită capacităților de imagistică în infraroșu ale misiunii Roman, putem vedea prin galaxie într-un mod în care nici o altă misiune nu a reușit până acum, spune Benford.
Telescopul spațial James Webb (JWST), lansat de NASA la sfârșitul anului 2021, vede și ea majoritar în în infraroșu. Dar câmpul vizual al instrumentului lui Roman acoperă o suprafață imensă față de JWST . Ca comparație, Roman acoperă o pată suficient de mare ca să acopere luna, iar JWST dor o sutime din ea. Astfel, Roman va fi primul care va descoperi evenimente precum supernovele, și nu una câte una, ci în masă, și rapid. JWST și restul observatoarelor va intra în poveste doar ulterior, studiind izolat fiecare țintă în parte.
Proiectarea noului telescop a început în anii 1990, când s-a descoperit că ritmul de expansiune al universului se accelerează sub influența energiei întunecate, un efect misterios care contrazice tendința de entropie. Unul dintre cercetătorii care au făcut această descoperire a fost Saul Perlmutter de la Laboratorul Național Lawrence Berkeley, care a analizat caracteristicile a câteva zeci de supernove formate în ultimii șapte miliarde ani. Perlmutter și colegul său Michael Levi, au propus dezvoltarea unui satelit numit Supernova Acceleration Probe (SNAP), pentru a putea studia și supernovele mai vechi. Acest lucru ar fi permis o măsurare mai precisă a efectelor energiei întunecate.
Proiectul a primit un nou impuls în 2012 sub numele de WFIRST, când agenția americană NRO a luat legătura cu NASA și ia oferit două telescoape spațiale spion pe jumătate finalizate, care aveau un oglindă principală de 2,4 m– aproximativ la fel de mare ca cea a telescopului spațial Hubble. NASA a folosit în cele din urmă unul dintre ele, după ce a constatat că câmpul său vizual larg – care inițial ar fi fost probabil orientat spre Pământ – corespundea cerințelor necesare cercetării energiei întunecate.
Proiectul a devenit între timp mult mai ambițios, și la care s-a adăugat un instrument destinat căutării planetelor din afara Sistemului Solar, a primit undă verde definitivă la începutul anului 2020, chiar înainte de pandemie. Astfel, sonda spațială a putut fi lansată cu nouă luni mai devreme decât era prevăzut inițial, și la un cost mai mic, afirmă Jackie Townsend, managerul de proiect al telescopului la Centrul Spațial Goddard al NASA. Telescopul, care și-a primit denumirea definitivă în 2020, a fost amenințat în 2025, ca parte a planurilor lui Donald Trump de reducere a cheltuielilor, dar Congresul american a salvat programul.
Sonda spațială va intra mai întâi pe orbita Pământului, își va deschide panourile solare și parasolarul, apoi va efectua verificările necesare. Dacă totul merge bine, se va alătura lui JWST în punctul Lagrange 2 al sistemului Pământ-Lună în aproximativ trei luni. După o fază de testare de câteva luni, va începe să ne trimită poze, probabil în Decembrie.
