Știm de zeci de ani că Mars este o planetă foarte ciudată, și are tendințe de a fi legat de lucruri negative surrealiste și de coșmar. Emisfera sa nordică este caracterizată în principal de câmpii, care acoperă o treime din suprafața totală. Restul – care cuprinde întreaga emisferă sudică – este o zonă montană acoperită de cratere. Nici orbita sa nu este simplă, cele două luni care o orbitează îndeaproape ar putea părea înfricoșătoare pentru cei care le văd de la suprafață. Dar cele mai recente măsurători sugerează că topografia planetei nu este doar superficială.
O echipă de cercetători, analizând datele colectate de-a lungul a zeci de ani de către Mars Global Surveyor, Mars Odyssey și Mars Reconnaissance Orbiter, a creat cea mai precisă hartă posibilă a câmpului gravitațional al lui Mars. Datorită orbitei sale eliptice și a unghiului de înclinare, atracția gravitațională exercitată de Soare asupra planetei Marte variază în funcție de anotimpuri. Aceste variații le-au permis experților să cartografieze interiorul planetei cu ajutorul sondelor spațiale, iar rezultatele sugerează că mantaua sudică a lui Marte ar putea fi cu 200–400 °C mai caldă decât cea nordică.
„Cercetătorii presupun implicit că interiorul planetelor este sferică, dar acest lucru nu este neapărat adevărat”, a declarat Alexander Berne, cercetător la Universitatea din Arizona. „Pe măsură ce colectăm tot mai multe date gravitaționale, putem determina detaliile spațiale ale structurii interne. Aceste concluzii oferă o bază pentru planificarea misiunilor și pentru explorarea științifică a acestor lumi. Înțelegerea structurii interne a planetelor ne ajută să descoperim și procesele care au determinat formarea și evoluția lor.”
Experții studiază de mult timp natura duală a planetei Marte. Diferența de altitudine dintre cele două emisfere este de 1–3 kilometrii, iar grosimea scoarței terestre în sud este aproape dublă față de cea din partea de nord. Încă nu este clar ce ar fi putut cauza această dicotomie. Desigur, ar fi putut fi produs de impactul major care este ipoteza curentă majoră, dar nu sunt excluse alte coliziuni cosmice sau procese interne, cum ar fi tectonica plăcilor. Diferența de relief – indiferent care ar fi cauza – a fost un factor determinant al istoriei lui Marte, în special în perioada în care avea apă curgătoare la suprafață.
Diferența de temperatură ar putea indica faptul că Marte a avut un câmp magnetic mult mai puternic, ceea ce a dus la diferențe magnetice între cele două emisfere, și a generat și anomalia de temperatură evaluată în cadrul prezentului studiu. „Este important să înțelegem diferențele observate între emisfera nordică și cea sudică, deoarece acestea ne oferă informații despre procesele care ar fi putut influența hidrologia lui Marte, inclusiv formarea bazinelor de apă” – a adăugat Amirhossein Bagheri, cercetător postdoctoral la Caltech și coautor al studiului publicat în revista Nature.
Bagheri a participat la misiunea NASA InSight, care a măsurat cutremurele marțiene, contribuind la cunoașterea interiorului planetei Marte. Pe baza măsurătorilor efectuate de InSight, undele seismice se propagă mai repede în emisfera sudică, ceea ce este în concordanță cu faptul că mantaua este mai fierbinte în acea zonă.
