Din 1978 s-a știut că nu suntem singuri, și că am face bine să ne temem. Space Invaders a fost doar un avertisment, dar în 1994 s-a dovedit că avem nevoie de specialiști pentru a-i înfrunta. După succesul lui XCOM a devenit clar că amenințarea nu s-a terminat, ne vizau de sub oceane, și abia în 1997 am reușit să construim megaorașe futuriste care au devenit suficient de reziliente pentru a se apăra.

XCOM - Apocalypse a fost o direcție interesantă și inovatoare în opinia mea, o continuare demnă a seriei. În loc de țări și continente, am fost ajutați sau împiedicați de facțiuni, companii și organizații locale, iar în loc să luptăm în runde, am avut și opțiunea de a controla eroii noștri în timp real, dar puteam să trecem la runde în orice moment. Echipamentul soldaților a devenit mai modular, au devenit capabili să își schimbe poziția, chiar și la târât, deschizând și mai multe opțiuni tactice. Dar cea mai mare schimbare a fost că nu luptam numai în hărți foarte asemănătoare cu locul incidentului văzut din aer, dar monștrii uriași puteau scăpa și pe străzi. Eliminarea acestora era foarte problematică, nu numai că erau greu de oprit, dar trebuia să avem grijă să nu distrugem orașul din jurul lor.

Dar după acest episod seria XCOM s-a scufundat într-o stare jalnică. UFO Aftermath/Aftershock a încercat să o reînvie, dar a devenit mediocru. The Bureau a fost mai mult o aventură destul de atmosferică, nu a putut reproduce efectul din primele trei. Phoenix Point este foarte bun, dar nu mai este XCOM, și nu prea te motiveză să o rejoci, să nu vorbim de ultima misiune destul de prost făcută. Remake-ul XCOM 2012 a devenit bun, producând două episoade atmosferice, variate, orientate spre acțiune, bine susținute de poveste și material de fundal. Impulsul a murit undeva spre Chymera Squad, terminal.

La doi ani după primul XCOM refăcut, să ieși cu un joc cu rădăcini în ea este destul de curajos, dar diferențele sunt izbitoare și publicul țintă a observat imediat. Xenonauts a luat ca bază primul joc original, aderând aproape religios la cadrul tactic deloc ușor, în care începi pierzând greu, iar șansele de supraviețuire sunt foarte mici.

În orice caz, inițiativa a fost un succes, atât de mult încât au decis să o continue în 2023. Era deja clar că vor exista unele schimbări mari, deși dezvoltatorii încearcă să păstreze rădăcinile și atmosfera XCOM. A doua parte poate fi văzută și ca un reboot, deoarece povestea din prima parte nu este continuată, iar tehnologiile și povestea de acolo sunt diferite. Au apărut și zvonuri proaste cum că jocul ar fi doar o actualizare a primei părți, dar dacă te joci cu ea devine foarte repede clar că este adevărat doar în detalii mici de neevitat.

Îmbunătățirile grafice sunt izbitoare, dar Goldhawk a făcut un efort conștient pentru a ne oferi ceva mai bun, acordând atenție varietății. Într-adevăr, una dintre slăbiciunile jocurilor tactice turn-based este că acestea tind să devină repetitive foarte repede, puținele misiuni care sunt jucate devin un model plictisitor și locațiile / pistele devin familiare și repetitive. Și deși locațiile nu sunt extrem de variate, introducerea elementelor și a tipurilor de misiuni diferite te vor ține suficient interesat până la sfârșit. În total, există 13 creaturi / inamici diferiți, cu subtipuri diferite, iar echipamentul lor evoluează în timp.

Cea mai bună parte a jocului se pare că este modul prin care ne poate surprinde. De la început până la sfârșit te zbați să supraviețuiești. nu ai soldați care pot să termine misiunea într-un singur turn ca și în XCOM 2. Ești vânat și orice armură, pregătire sau oricât de mulți soldați ai avea, o mișcare greșită poate să aibă consecințe extrem de grave, mai ales dacă ești asaltat de o armă complet nouă. Dimplul fapt că noua armă te poate doborâ chiar și cu un glonț, mi-a luat elanul cu care avansam în misiunea anterioară.

O diferență mare pe plan global este că nu avem neapărat nevoie imediat de mai multe baze, dacă suntem atenți și tactici ajunge și una majoră, iar spre sfârșit ajunge încă 2 cu care puteți acoperi aproape tot globul, ca baze radar. Nu trebuie să vă grăbiți și să umpleți continentele cu baze, pentru că interceptorii noștri sunt destul de rapizi să acopere tot globul dacă nu le stresați prea mult combustibilul, dar și transportorul de trupe are suficient să ajungă oriunde. Dar cea mai mare problemă va fi lipsa de bani și resurse, cât și influența care literalmente te șine pe o cale foarte rigidă. Banii  vor fi foarte puțini. Aproape întotdeauna vei suferi din cauza lor, baza suge extrem de mulți bani, angajații și proiectele sunt din aur și mai trebuie să le faci pe plac și guvernelor care pot decide să te taie, sau pot fi infiltrați. Inițial, costul vehiculelor va fi mai mare decât alocația lunară, fiind foarte important a vă aloca primele sume extrem de precaut.

Din păcate jocul nu este foarte iertător pentru începători, o decizie proastă la început ar putea duce foarte repede la pierdere.

Luptele aeriene globale au primit o mecanică tactică. Pe de o parte, puteți trimite până la 3 avioane într-o bătălie, iar pe de altă parte, dacă optați să luptați manual, puteți poziționa acestea înainte să înceapă, iar apoi să executați manevre gen unui joc de strategie în timp real, cu opțiunea de pauză sau accelerare a timpului. Trebuie notat că veți avea probleme majore la un anumit moment cu aceste lupte, inamicii te vor surclasa rapid, și absolut nu vrei să pierzi interceptoare optând la luptă automată, iar dacă sunteți forțat, va trebui să fiți extrem de precaut. Puteți utiliza rachete și manevre să scăpați de o rafală sau două, dar sunt suficient de limitate ca să te țină pe călcâie. Adițional, dacă folosim misile, acestea sunt foarte puține și nu prea au efect pe armură, trebuie să le dezactivăm și să le activăm doar după ce am scalpat ozn-ul de armură. Avem și torpedouri contra armură, dar dor una, o problemă extremă, pentru că cu o singură armă și 1-2 misile suntem destul de limitați. În timp devine clar că deși suferim când atacăm un OZN, vom fi disperați când apar în grupuri de 2-3, aruncând în aer toate tacticile anterioare, mai ales dacă sunt specializate să vâneze interceptoare vechi. Una din ramurile de cercetare extrem de importante și recomandat a a borda este cea a interceptoarelor, a armurii și armelor acestora. 

Dar dacă vi se pare că modul manual este prea stresant, puteți aplica și pentru rezolvare automată, care se pare că folosește la maxim capabilitățile interceptoarelor, uneori reușind să iasă din bătălii mai bine. Totuși, dacă interceptoarele nu sunt la curent, șansele sunt mai bune dacă la pilotați manual. 

Trebuie notat că jocul te ține pe călcâi și în aceste lupte. nu poți să fii foarte precaut, pentru că OZN-ul evadează după un timp și va trebui să o ataci din nou mai târziu, cu interceptoarele deja avariate. Baza le repară foarte încet. 

Xenonauts 2 a modernizat inteligent caracterul și atmosfera vechilor episoade XCOM. Începem cu aceeași informații vagi, și putem captura imediat extratereștrii, ceea ce este extrem de greu. Sunt foarte agili și periculoși. Ca să le încercuiești cu batoane de poliție este o practică mai extremă, și poate duce foarte rapid la decimarea forțelor tale. Jocul a primit și un sistem mai adecvat de distrugere, având explozive specializate de distrugere a obiectelor în rază mai mare, având posibilitatea de a demola clădiri, expunând inamicii din camere, sau pur și simplu trimitem un robot controlat la distanță să treacă prin pereții care blochează gloanțe.

Interfața a devenit mult mai șlefuită și mai funcțională, deși trebuie notat că reține majoritatea elementelor vechi și mai puțin curgătoare. Cei care caută acțiune și gratificare instantă probabil nu o vor agrea. Evident, este creat pentru fanii primelor tranșe. Pentru ei va fi excelent.

Să sperăm că Goldhawk va considera o continuare, noua poveste fiind suficient de interesantă și promițătoare pentru o nouă tranșă.