Astronomii au identificat o planetă retrogradă în jurul unei stele pitice de tip M. Acest tip de stea este mai mică și mai rece decât Soarele, iar planeta vizată are aproximativ aceeași mărime ca Neptun. Nici steaua, nici planeta nu sunt considerate deosebite în univers – ceea ce este neobișnuit în acest sistem este faptul că această planetă orbitează în direcția „greșită”.
Planetele se formează din discurile de materie care înconjoară stelele. Este normal ca materialul care se învârte în jurul soarelui să aibă aceeași viteză, iar planetele formate din praful cosmic nu au de ales, continuă direcția. În sistemul nostru solar toate planetele se comportă astfel. Experții au identificat deja planete retrograde, adică planete care orbitează în sens invers în jurul unor stele mai mari, cu mai multe planete, precum și în sisteme stelare duble. Această stea este însă foarte mică și se pare că planeta este singură, GJ 3090 b, ceea ce o face misterioasă .
Datorită observării amănunțite a sistemului, echipa de cercetători a reușit să reconstituie orbita planetei în trei dimensiuni. Planeta orbitează cu un unghi de înclinare de 136 grade față de stea – adică în sens invers și la un unghi destul de abrupt față de ecuatorul stelei. În sistemul nostru solar planul tuturor celor opt planete se abate de la ecuatorul soarelui cu doar câteva grade.
„Este un sistem remarcabil, deoarece planeta nu numai că este înclinată față de steaua sa, ci orbitează și în sens invers. Acest lucru ridică imediat întrebarea: cum s-a putut forma o astfel de orbită neobișnuită?”, spune Andrew Winter, cercetător la Universitatea Queen Mary din Londra și autorul principal al studiului publicat în revista Astronomy & Astrophysics (A&A).
Prezența unor stele însoțitoare sau a unor planete cu masă mare poate forța o planetă să adopte orbite dramatice, dar este nevoie de o interacțiune gravitațională semnificativă. Acest sistem nu are însă nici o altă stea și nici o planetă ascunsă. „Am căutat acel tip de stea însoțitoare de masă mare care ar fi putut forța planeta să adopte o orbită atât de extremă, dar nu am găsit dovezi ale existenței sale. Acest lucru sugerează că poate ar trebui să ne gândim altfel la modul în care acest sistem a ajuns să aibă o structură atât de neobișnuită”, spune Yann Carteret, doctorand la Universitatea din Geneva și coautor al studiului.
Conform unuia dintre mecanismele propuse, planeta s-ar fi putut forma dintr-un disc protoplanetar secundar, care s-a format din praful și gazul rămase la locul formării stelei. Această materie s-ar fi putut aduna într-un disc cu mișcare specifică, iar planeta ar fi putut pur și simplu să „moștenească” aceste caracteristici fără a fi nevoie de vreo interacțiune gravitațională intensă.
„Ideea că un sistem planetar s-ar putea forma și dintr-un al doilea disc cu mișcare diferită este deosebit de interesantă. Aceasta ar sugera că mediul din jurul unei stele tinere ar putea juca un rol mult mai important în formarea planetelor decât ne-am așteptat” – adaugă Vincent Bourrier, cercetător la Universitatea din Geneva. Aceasta este cea mai mică planetă cunoscută care orbitează în jurul unei pitice de tip M, a cărei traiectorie spațială a reușit să fie determinată.
