Specialiștii au cartografiat cu un nivel de detaliu fără precedent una dintre cele mai misterioase părți ale creierului uman. Rezultatele lor arată în detaliu cum este alcătuită insula, numită și lobul insular, o zonă a creierului. Lucrarea dezvăluie, în plus, o cale prin care cortexul – sediul funcțiilor cognitive superioare – poate influența senzațiile corporale în colaborare cu insula.
După cum se pare, o regiune a insulei răspunde de senzația de durere resimțită în anumite părți ale corpului. O altă regiune generează senzații precum greața percepută în organele interne. O a treia regiune comunică cu alte zone ale creierului implicate în funcțiile cognitive și în emoții, ceea ce arată că ea influențează nu doar senzațiile, ci și felul în care creierul le interpretează. Spre deosebire de ideile de până acum, insula nu doar citește semnalele corpului, ci influențează parțial și modul în care ar trebui să ne simțim corpul, spune Josef Parvizi, cercetător-medic la Stanford și unul dintre autorii studiului care raportează rezultatele.
Studierea în detaliu a insulei este o sarcină notoriu de dificilă, deoarece ea se află adânc în creier. Cercetări anterioare sugerau că această regiune greu accesibilă participă la primirea și la procesarea semnalelor venite din diverse părți ale corpului, de pildă durere sau presiune. Cea mai mare parte a cercetărilor asupra insulei umane s-a bazat însă până acum, în principal, pe tehnici de imagistică cerebrală pentru a observa ce se întâmplă în insulă atunci când apar diverse senzații, spune Parvizi.
Pentru a obține o imagine mai detaliată, Parvizi și colegii săi au trebuit să găsească o cale de a trimite semnale electrice în diferite părți ale insulei umane și de a evalua senzațiile corporale rezultate. Implantarea de electrozi în creierul unor oameni sănătoși, fără niciun motiv, ar fi însă lipsită de etică, așa că cercetătorii s-au adresat unui grup de 87 de persoane cărora li se implantaseră deja electrozi în cap din motive medicale.
În experimentele care au durat peste un deceniu, Parvizi și colegii săi au stimulat, prin intermediul acestor electrozi, diferite zone ale insulei participanților. Stimularea părții posterioare a insulei a provocat durere, senzație de căldură și alte senzații – printre care furnicături și amorțeală – în anumite zone ale corpului participanților, de exemplu la braț sau la picior. Subiecții au simțit în schimb senzații „viscerale”, între care greață, presiune și o senzație de plenitudine în piept, atunci când cercetătorii au stimulat partea mediană a insulei.
Participanții nu au relatat mare lucru atunci când li s-a stimulat partea anterioară a insulei. Măsurătorile semnalelor electrice generate de neuroni au arătat însă că și această parte a insulei devenea activă în timp ce participanții efectuau sarcini menite să pună în evidență saliența, adică acea capacitate care ne permite să ne concentrăm asupra anumitor tipuri de stimuli în mijlocul altor influențe. Creșterea activității din partea anterioară a insulei în timpul sarcinii sugerează că această zonă participă mai degrabă la sarcini cognitive decât la senzațiile corporale.
Alte experimente din cadrul studiului au arătat că partea anterioară a insulei trimitea mai multe semnale către alte părți ale insulei decât primea, ceea ce indică un rol care se extinde și la influențarea zonelor posterioare și mediane. Cercetătorii au constatat, de asemenea, că partea anterioară a insulei comunică și cu alte regiuni ale creierului implicate în funcțiile cognitive și în emoții. Așadar, ea nu are un rol doar în legătură cu durerea și cu alte senzații corporale, ci modelează și felul în care creierul le interpretează și reacționează la ele, spune Parvizi.
Următorul pas al cercetătorilor va fi să examineze cum diferă structura insulei în unele tulburări neuropsihiatrice, de pildă la persoanele care suferă de sindromul de durere cronică. „Putem folosi aceste cunoștințe pentru a înțelege stările care duc la dizabilitate”, spune Parvizi.
