Descoperirea unei noi specii de dinozaur cu pene în China – grație unei fosil econservat într-o stare uimitoare – consolidează și mai mult dovezile din ce în ce mai numeroase conform cărora păsările și rudele lor cele mai apropiate nu au dobândit capacitatea de zbor pe o singură linie evolutivă, ci au dezvoltat această abilitate în mod repetat.
Fosila, lungă de 57 cm, păstrează rămășițele unui mikroraptor, care a trăit acum 100–145 milioane ani pe teritoriul actualei provincii Liaoning. Descoperirea a fost făcută de un fermier local, iar o echipă internațională formată din cercetători chinezi, italieni și slovaci a descris-o în revista Nature Communications. Grupul de cercetători a denumit specia Norellraptor barsboldi, și conform estimărilor, exemplarul ar fi avut aproximativ trei ani la momentul în carea a pierit.
Microraptorinii erau dinozauri carnivori relativ mici, cu o greutate de aproximativ un kilogram, acoperite cu pene pe membre. Până în prezent știm de doar câteva sute de exemplare. Aceste creaturi cu pene fac parte din clada numită Microraptorinae, și sunt rude apropiate ale păsărilor, clada Avialae.
Comparând adaptările cunoscute ale microraptorinelor legate de zbor cu cele observate în linia evolutivă a păsărilor, cercetătorii au constatat că 30% din cele 194 adaptări legate de zbor identificate la microraptorine s-au dezvoltat și în clada Avialae. Printre acestea se numără penele de aripă, oasele degetelor cu cârlige, precum și faptul că în partea inferioară a părții superioare a pieptului, osul este mai lung decât cel din partea superioară. Cu toate acestea, aceste adaptări nu s-au dezvoltat în aceeași ordine în cele două grupuri, și prin urmare, nu pot fi considerate manifestări ale unui sistem evolutiv comun.
Paleontologii apreciază noile rezultate. „Studiul oferă dovezi noi importante care susțin ipoteza că zborul a apărut de mai multe ori în rândul dinozaurilor cu pene, inclusiv cel puțin o dată în cazul microraptorilor și cel puțin o dată în cazul păsărilor” – spune Michael Pittman, paleobiolog la Universitatea Chineză din Hong Kong.
Neil Gostling, biolog evolutiv la Universitatea din Southampton (Marea Britanie), a fost surprins de faptul că majoritatea schimbărilor evolutive survenite în această linie genealogică a dinozaurilor zburători nu erau comune cu cele ale rudelor lor aviare. Rezultatele arată că speciile au explorat toate căile care le stăteau la dispoziție, iar zborul a oferit în mod clar avantaje pe care aceste grupuri le-au experimentat pe scară largă.
Cu toate acestea, faptul că N. barsboldi, și alți dinozauri aveau o structură corporală adaptată zborului, nu înseamnă că erau capabili să zboare efectiv. „Încă nu este clar ce capacități de zbor aveau microraptorinii și cum se leagă asemănările și diferențele lor anatomice de comportamentul de zbor” – spune Oliver Demuth, biomecanic evolutiv la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie. „Pur și simplu se deplasau planând de la un copac la altul sau dispuneau de un mod de mișcare propulsat de bătăi de aripi?”
