Misiunea chineză Tianwen-2 a ajuns oficial la Kamoʻoalewa, una dintre „quasi-lunile” Pământului, care ne orbitează la aproximativ de zece ori mai departe decât Luna. Știm de existența sa de un deceniu, dar acum o putem vedea și îndeaproape, întrucât Tianwen-2 se află la aproximativ 20 km de ea în acest moment. Diametrul lui Kamoʻoalewa este estimat la 16–20 metrii, fiind cel mai mic obiect vizitat de o navă spațială. Acest obiect ceresc minuscul pare să fie cea mai stabilă dintre cele care aparțin ecosistemului din jurul pământului, se află în jurul planetei noastre de un secol, și ar putea rămână cu noi încă câteva.
Dar ce anume face ca un obiect să fie considerat o quasi-lună? Privit de pe Pământ, Kamoʻoalewa se poate considera simplu ca un obiect NEO (obiect din apropierea pământului). Totuși, distanța sa de Pământ este prea mare pentru ca atracția gravitațională să aibă un efect semnificativ asupra sa. Astfel gravitează mai degrabă în jurul soarelui, dar cu viteza nostră, suficient să simuleze o orbită afectată de noi. Din acest punct de vedere se deosebește complet de Lună, care este legată gravitațional în mod clar de Pământ. Dar Kamoʻoalewa ar putea fi o bucată din Lună.
„Pe baza dovezilor spectroscopice, se presupune că Kamo‘oalewa ( numit și 469219 ) este material ejectat în urma unui impact Lunar, ceea ce este susținut și de simulările dinamice și de formare a craterelor” – explică autorii unui studiu pe această temă. „Dacă există o populație de NEO-uri provenite de pe Lună, acest lucru ar oferi posibilitatea de a corela cercetarea lunară cu cea a NEO-urilor, atât prin studierea particularităților formării craterelor (ce tipuri de materiale, în ce stare și de la ce adâncime sunt ejectate), cât și prin rafinarea modelelor referitoare la regiunea de origine a NEO-urilor, ceea ce ar fi benefic atât pentru cei care se ocupă de protecția planetară, cât și pentru cei care încearcă să determine vârsta suprafeței Lunii.”
Și aici intră în scenă Tianwen-2. În lunile următoare, a doua misiune interplanetară a Chinei se va apropia și mai mult de Kamoʻoalewa. După ce va executa câteva măsurători, va ateriza pe ea și va obține câtreva mostre. Sonda spațială va utiliza două metode pentru a colecta material de pe suprafața micului corp ceresc. Una dintre acestea este metoda „touch-and-go” (atingere din mers), folosită anterior atât de OSIRIS-REx, cât și de Hayabusa2, iar cealaltă este metoda „anchor and attach” (ancorare și atașare). Această din urmă metodă este o premieră completă.
Nava își va continua drumul în Aprilie 2027 și va lansa spre Pământ o sondă atmosferică cu materialul obținut – care se estimează că va cântări aproximativ 100 grame. Aceasta ar putea confirma originea corpului ceresc. Între timp, Tianwen-2 își va continua drumul și se preconizează că va ajunge în 2035 la 311P/PanSTARRS, o mică cometă din Centura de Asteroizi. Acolo ar putea contribui la rezolvarea unei enigme importante: 311P/PanSTARRS este una dintre puținele comete cunoscute dar inedite, care pare să aibă un satelit, un detaliu extrem de curios.
