Astronomii au găsit noi dovezi că galaxia noastră este afectată de un val uriaș care originează din afara acestuia. Stelele de la marginea discului se mișcă uniform, similar efectului de val produs de specatorii unui stadion. Urmărind mișcarea stelelor, cercetătorii au determinat anumite proprietăți ale valului.
Din păcate nu ne putem uita la Calea Lactee din exterior. Tot ceea ce știm despre ea provine din analiza stelelor din jurul nostru cu o precizie din ce în ce mai mare. Astfel, experții au descoperit că trăim într-o galaxie spirală, că miezul galaxiei noastre este alungit, și că brațele multiple ale spiralei sunt dispuse într-un disc subțire, iar acest disc nu este complet plat.
Știam încă din anii 1950 că discul este curbat. Observațiile efectuate în ultimii ani de observatorul Gaia al Agenției Spațiale Europene au sporit considerabil cunoștințele noastre despre această curbură, care se datorează probabil interacțiunii dintre Calea Lactee și o altă galaxie. Dar aceasta nu este tot. Observațiile detaliate arată și discrepanțe, ondulații mici. Așa-numitul Big Wave este unul dintre ele.
Eloisa Poggio de la Institutul Național Italian de Astrofizică (INAF) și colegii săi, au studiat pozițiile și mișcările a aproximativ 17.000 stele gigantice tinere, și 3.400 cefeide clasice, stele variabile care pot fi folosite ca lumânări standard. Studiul a descoperit că că unele stele s-au deplasat pe verticală cu până la 650 ani lumină. Având în vedere că discul galaxiei are o grosime de aproximativ 1000 ani-lumină, este o deplasare destul de semnificativă.
Unda afectează galaxia pe o distanță și mai mare, de cel puțin 30 000 x 65 000 ani lumină. Marele Val nu este primul detectat de Gaia: Valul Radcliffe este mult mai aproape (la doar între 500 - 9 000 ani lumină). Cele două fenomene pot legate între ele.
Sursa este încă greu de imaginat, iar dacă o înțelegem, am putea fi capabili să înțelegem și legăturile dintre ele. Echipa nu a investigat încă acest lucru, dar o ipoteză probabilă este interacțiunea cu o altă galaxie. "Nu știm încă, deoarece această cercetare descrie doar ceea ce vedem în galaxie", explică Poggio. "Un scenariu rezonabil este că aceste valuri au fost generate de o galaxie însoțitoare".
După cum subliniază Poggio, este nevoie de mai multă muncă pentru a testa această ipoteză, iar Calea Lactee nu este reticient să ne ofere de lucru. Este întotdeauna gata să surprindă. "Cu cât studiem mai mult galaxia noastră, cu atât mai mult înțelegem cât de complexă și fascinantă este. Mai sunt încă atât de multe de studiat. Și este foarte incitant, foarte interesant și inspirant", spune cercetătorul.
Gaia și-a încheiat misiunea în urmă cu câteva luni, după ce a produs cea mai precisă hartă a Căii Lactee posibilă, dezvăluind pozițiile și mișcările a miliarde stele. Dar acest studio marchează doar faza de înregistrare a acestor date, prelucrarea lor abia urmează, iar folosind tehnici noi și în continuă dezvoltare, precizia acestora se poate optimiza enorm.
"Cea de-a patra versiune a datelor agregate de Gaia va oferi poziții și mișcări și mai precise pentru stelele din galaxie, inclusiv stele variabile precum Cefeidele. Acest lucru îi va ajuta pe cercetători să creeze hărți și mai bune, și să înțelegem mai bine galaxia noastră", a declarat Johannes Sahlmann, cercetător ESA pentru proiectul Gaia.
