Astronomii au observat o anomalie însoțitoare în jurul stelei KIC 8462852. Masa noului corp ceresc se încadrează în zona de tranziție dintre planete și pitici maro, și este posibil ca interacțiunea cu o cometă a cauzat întunecarea neobișnuit de mare a stelei, cu 11 ani în urmă.
În 2015, astronomii amatori au observat o întunecare ciudată în cazul lui KIC 8462852. Observațiile au fost raportate astronomului Tabby Boyajian, care a remarcat că variația era prea mare, prea lungă, și prea neregulată pentru a fi cauzată de siluetele unor planete. Deși stelele suferă schimbări semnificative la începutul și la sfârșitul vieții lor, nimeni nu a observat un astfel de comportament la nici o stea tipică.
Boyajian și colegii săi au înaintat mai multe explicații, printre care și posibilitatea ca o megastructură extraterestră – ceva similar cu o sferă Dyson în construcție – să ascundă lumina stelei. Oricât de îndrăzneață ar fi părut această idee, a depășit simplul sensaționalism. Deși existența megastructurii a devenit din ce în ce mai puțin probabilă pe măsură ce s-au efectuat observații suplimentare, „steaua lui Tabby” a rămas în centrul atenției.
Ciudata estompare îngreunează foarte mult căutarea planetelor tranzitoare, dar aceasta nu este singura metodă prin care experții pot descoperi exoplanete. Cristina Madurga-Favieres, doctorandă la Universitatea din Warwick, împreună cu echipa sa a aplicat metoda măsurării vitezei radiale pentru a stabili dacă KIC 8462852 oscilează sub influența gravitației unui obiect ascuns.
Se pare că răspunsul este afirmativ. În 2019 satelitul TESS a detectat o scădere a luminozității mult mai mică decât cele care au făcut celebră steaua Tabby. Corpul ceresc și-a pierdut 1,1% din luminozitatea vizibilă în decurs de 21 ore. Acest lucru corespunde aproximativ cu ceea ce ne-am aștepta de la un obiect de dimensiuni mari, care orbitează pe o traiectorie cu o durată de aproximativ 3–4 ani terestrii, atunci când trece în fața stelei și noi.
Combinând aceste date cu măsurătorile vitezei radiale, Madurga-Favieres și colegii săi au ajuns la concluzia că steaua are probabil un însoțitor uriaș, a cărei perioadă de revoluție ar putea fi cuprinsă între 1030 și 1368 zile terestre. Conform celei mai bune estimări, masa însoțitorului este de 9,4 ori mai mare decât masa lui Jupiter, dar ar putea fi chiar și de trei ori mai mare. Deoarece o masă de 13 ori mai mare decât cea a lui Jupiter este considerată limita dintre planete și piticele maro, se află într-o zonă în care nu o putem categoriza.
Dar misteriosul însoțitor nu ar fi putut provoca direct variațiile de luminozitate de lungă durată observate în 2015, dar gravitația lui ar fi putut declanșa o reacție în lanț, care ar putea ascunde cauza evenimentului. Un obiect care se mișcă pe o orbită excentrică poate devia cu ușurință alte planete sau asteroizi de pe traiectoria lor – provocând coliziuni care generează nori de praf – sau poate perturba comete.
Madurga-Favieres și coautorii săi estimează excentricitatea noului obiect la doar 0,09, ceea ce limitează acest efect, având în vedere masa sa, chiar și abaterile minore de la orbita circulară pot fi semnificative. După cum remarcă autorii: „Conform celei mai convingătoare teorii, cometele sau fragmentele de protoplanete ar putea fi responsabile pentru scăderile neregulate și aparent neperiodice observate în curba de lumină măsurată de Kepler.” Un obiect de această mărime poate perturba cu ușurință cometele, și le poate aduce suficient de aproape de stea încât acestea să se dezintegreze și să blocheze temporar lumina stelei cu materialul rezultat împrăștiat.
KIC 8462852 este monitorizat cu atenție de experți de un deceniu, dar avem observații și din 1890, astfel încât avem date despre mai multe perioade de revoluție care nu indică nici o altă întunecare. Madurga-Favieres a declarat că lipsa observațiilor anterioare ar fi putut cauzate de lipsa monitorizării periodice și evident de tehnologiile vechi ca re nu sunt în măsură să măsoare nici divergențe mai mari.
Desigur, echipa de cercetători ar dori să afle mai multe despre acest satelit și ar dori să stabilească dacă acesta se află într-adevăr la originea schimbărilor observate în legătură cu steaua Tabby, precum și să descopere orice alt satelit mai mic care ar putea exista acolo. Din păcate corpul ceresc nu poate fi detectat direct cu metodele actuale, indiferent dacă este vorba despre o exoplanetă sau o pitică maro. Situația este complicată și mai mult de faptul că steaua lui Tabby are probabil și un alt companion, o pitică roșie. Totuși, acest corp ceresc, cunoscut sub numele de KIC 8462852B, pare prea îndepărtat pentru a contribui la fluctuațiile de luminozitate din trecut.
