Cu multe milioane de ani înainte ca evoluția canidelor să se separe de cea a lupilor de prerie sau a lupilor sălbatici, exista un fel de câine preistoric care cutreiera teritoriul Americii de Nord. Specia a dispărut în cele din urmă, este un arbore trunchiat al canidelor, dar reexaminarea fosilei străvechi arată cum trăiau acești câini cu mult înainte ca propriii noștri strămoși să coboare din copaci.
Fosila a fost descoperită încorporată într-un bloc de stâncă din estul statului Oregon, în apropierea coastei Pacificului din America de Nord. Fosila a fost descoperită inițial în anii 1980 și a petrecut cea mai mare parte a deceniilor următoare în colecția unui muzeu din Oregon. Paleontologii au presupus inițial că ar putea fi vorba de un oreodont, o specie de mamifer dispărută, care seamănă cu un amestec între o oaie, o cămilă și un porc.
Însă recent s-a descoperit că fosila nu era ce părea. Este mult mai rară: „ ” aparține unei specii timpurii de câine, numită Mesocyon coryphaeus. Animalul dispărut fusese identificat anterior doar pe baza fosilelor de craniu, dar această descoperire conține oase ale picioarelor, ale șoldului, coaste, vertebre și chiar un os al penisului. „cest aspect înseamnă că știm cu certitudine că era un mascul”, a declarat Anne Kort, autoarea principală a studiului, și paleontologă la Universitatea din Michigan.
În cadrul noului studiu, Kort și echipa sa au comparat oasele fosilizate cu cele ale altor canide. În mod surprinzător, dovada decisivă a fost o excrescență osoasă ereditară numită osteocondrom, situată la capătul membrului anterior și prezentă în majoritatea fosilelor de câini timpurii.
Desigur, 30 milioane ani reprezintă o perioadă lungă, chiar și după standardele evoluției, astfel încât M. coryphaeus este foarte îndepărtat de ceea ce considerăm azi un câine, care abia așteaptă să facem o plimbare. Primele specii cunoscute din familia canidelor, precum Hesperocyon, au apărut în urmă cu aproximativ 40 milioane ani, astfel încât acest exemplar mai tânăr cu 10 milioane, este un exemplar bine stabilit în istoria canidelor.
Pentru a pune și mai bine în perspectivă această descoperire, specia noastră, Homo sapiens, a apărut abia de 300.000 ani, iar întregul gen uman (Homo) există de doar 2,8 milioane. Acum 30 milioane ani, strămoșii noștri erau primate mici nesemnificative.
Aceste comparații trebuie însă tratate cu prudență: M. coryphaeus nu este strămoșul direct al niciunei specii de canide vii, ci aparține unei ramuri condamnată la dispariție. „Acest fosil nu este stră-stră-străbunicul câinilor de astăzi, deoarece întreaga linie genealogică s-a stins. Odată cu această dispariție, am pierdut un întreg ecosistem de câini”, a explicat Kort.
„Uneori presupunem că dacă ceva dispare, viața va găsi o soluție. Altceva îi va lua locul sau altceva se va întoarce în mod miraculos. Dar evoluția nu găsește niciodată un răspuns perfect, ci doar soluții bune sau rele. Așadar, când pierdem ceva, dispare pentru totdeauna. Nu poate fi înlocuit perfect, iar eu cred că aceasta este o lecție importantă pe care trebuie să o ținem minte atunci când ne gândim la extincțiile din prezent”, continuă expertul.
