Astronomii au împărțit stelele în 3 categorii, mai precis descrise ca generații. Prima generație este cea care conține grupa celor mai tineri, formate la începuturi, și care sunt formate din materie foarte primitive. Acestea sunt tipic formate numai din hidrogen și heliu, fuziunea neavând încă timp să producă materiale grele, cum ar fi fierul și calciul, care mai târziu au format planete și alte obiecte stelare. Cea de-a doua generație, intermediară, este grupa celor care conțin deja elemente grele, dar limitat. Noua descoperire vizează această generație, și este considerat un exemplar extrem.
Steaua este cunoscută sub numele de PicII-503 și este localizată în galaxia pitică Pictor II, mică și cu o luminozitate extrem de slabă. Are cel mai scăzut conținut de fier și calciu dintre toate stelele din afara Căii Lactee, cu o proporție de 1/43 000 din fierul și 1/160 000 din calciul găsite în Soare. Steaua are un conținut atât de scăzut de elemente grele încât se poate considera una din primele stele din generația 2.
"Descoperirea unei stele care seamănă cu cele din generația 1, s-a crezut că este la limita imposibilului, dat fiind raritatea", a declarat Anirudh Chiti, autorul principal al studiului care raportează rezultatele și cercetătorul Anirudh Chiti de la Stanford, într-o declarație conexă.
Galaxia pitică Pictor II, unul dintre sateliții discreți ai Căii Lactee, se află la aproximativ 149 000 de ani‑lumină de Pământ. La periferia acestei mici galaxii se găsește steaua PicII‑503, un obiect ceresc a cărui compoziție neobișnuită oferă indicii prețioase despre originile sale.
Ceea ce atrage atenția cercetătorilor este abundența neobișnuit de mare de carbon în raport cu elementele mai grele. Comparativ cu Soarele, această stea conține de 1500 ori mai mult carbon decât fier, și de 3500 ori mai mult carbon decât calciu. O astfel de compoziție nu este întâmplătoare și sugerează un scenariu de formare diferit de cel al stelelor obișnuite.
Echipa de cercetare consideră că predecesorul stelei PicII‑503 nu a fost un gigant masiv din prima generație, capabil să producă toate elementele grele posibile înainte de a exploda ca o supernovă. În schimb, ar fi vorba despre o supernovă de energie redusă. Într-un astfel de scenariu, cea mai mare parte a elementelor grele – precum fierul și calciul – nu sunt aruncate în spațiu, ci cad înapoi pe obiect, o stea neutronică sau o gaură neagră.
Acest mecanism ar putea explica nu doar compoziția neobișnuită a stelei PicII‑503, ci și pe cea a altor stele bogate în carbon și sărace în metale, aflate pe orbite îndepărtate în halo-ul galactic. Aceste stele, relicve ale Universului tânăr, oferă o fereastră rară către primele etape ale formării galaxiilor și ale elementelor chimice existente în acea perioadă.
