Toate culturile au credințe, obiceiuri și ritualuri mistice, religioase sau superstițioase. De-a lungul secolelor, acestea au devenit fabule, mituri sau au fost încorporate într-o tradiție religioasă și sunt încă vii în viața de zi cu zi sub o formă oarecare.

Cele mai multe dintre aceste povești sunt pline de lecții, avertismente, granițe și limite, precum și de ființe bune sau chiar malefice pe care este bine să le cunoști, despre care este bine să știi - chiar și numai pentru a le evita la distanță. Există un cadru și o logică pentru toate acestea, în care inexplicabilul, straniul, înfricoșătorul primesc un chip - înfricoșător, dar totuși mai uman, mai ușor de amestecat - care în cele din urmă ridică persoana sau grupul de oameni din mocirla neputinței.

Lempo se inspiră în întregime din bogata lume a folclorului și mitologiei finlandeze. Termenul Metsänpeitto, tradus literal, înseamnă că pădurea te ascunde, te acoperă, ceea ce în folclorul finlandez, se referă la credința că pădurea poate ascunde sau închide oameni, animale domestice precum vacile sau caii, astfel încât aceștia să nu poată scăpa și să fie invizibili pentru oamenii care merg în căutarea lor.

Un alt termen pentru același fenomen este metsänkätkö, care se traduce literal prin "un loc secret în pădure pentru a ascunde lucruri". În această lume trőiesc cei rătăciți și tot aici se află Hiisi, care se poate referi la zone sacre, sfinte, protejate, la copaci sau la creaturi mitologice precum trolii sau uriașii, și Piru, care se referă la spiritele rele ale pădurii, care îi pun la încercare pe cei rătăciți cu ghicitori viclene.

Povestea lui Lempo este relativ simplă. Paul, un funcționar și un bun muncitor, tocmai sărbătorise 5 ani împreună cu colegii săi. Bineînțeles, este cel care a stat cel mai mult în seara asta și se îndrepta spre casă când iese pe ușă și vede o minge ciudată de lumină care dansează în aer, pe care începe să o urmărească. Câțiva pași mai târziu, se trezește într-o pădure densă și amenințătoare, care nu seamănă deloc cu zona de birou pe care a părăsit-o cu câteva minute în urmă.

Aici începe un horror psihologic bazat pe explorare, similar în multe privințe cu Alan Wake 2, în timp ce ne confruntăm cu creaturi terifiante, ciudate sau pierdute și cu o pădure aparent nesfârșită. Gameplay-ul poate fi descris chiar ca fiind de tip coridor, deoarece nu este o lume deschisă, dar chiar dacă există puncte date de progres și supraviețuire, este mai mult o chestiune de a le găsi și de a le cerceta suficient pentru a merge mai departe.

Moartea pândește peste tot, uneori dintr-o sursă naturală, ca atunci când cădem de undeva. Cu Lempo am avut senzația că nu este atât de ușor să mori, dar nici dificil. E suficient să alunece pe un deal pe care credeai că îl poți urca, sau să faci un salt prost de pe o platformă pe alta și cazi. Bineînțeles, moartea nu se aplică aici, dar ne reduce sănătatea maximă. Puterea pe care o folosim pentru a lupta cu pădurea, pentru că aceasta ne fură energia sufletului.

De asemenea, găsim ciuperci comestibile, "pietre vindecătoare" și multe alte instrumente care să ne ajute. Lanternele, un cristal care dezvăluie mistere, o busolă și bricheta noastră pentru a cincea aniversare sunt minunate într-o pădure sumbră, întunecată, abia luminată de lumina lunii. Între timp, găsim și locuri de dormit - atenție, dormitul scade și HP maxim - și ne dăm seama că este ca o dimensiune separată în lumea noastră, imprimată cu oameni, creaturi și diverse energii. Dar atunci de ce găsim scări mecanice, o cabină telefonică și un laborator de cercetare? Ce este creatura care este pe urmele noastre și cum putem ajunge în sfârșit acasă?

Lempo, cu atmosfera sa horror, este o bună doză de rătăcire, mici indicii și informații învelite în jurnale, hârtii tipărite, desene și multe altele. Nu ne putem plânge nici de echipament, deoarece consider că suntem suficient de bine echipați pentru a explora și a face greșeli. Groaza constă în principal în mediul înconjurător, sunetele/zgomotele și sentimentul de rătăcire atunci când nu găsești drumul de ieșire sau spre următoarea locație. De asemenea, ceva ne vânează și putem doar să punem cap la cap ce este din bucățele de informații pe care le găsim, dar tot nu avem nicio șansă împotriva lui, evadarea este singura noastră speranță.

Această atmosferă ambivalentă, siguranța și periculul continuu e emanat, și se potrivește bine cu Lempo, care a fost inițial zeul iubirii și al fertilității în mitologia finlandeză, dar odată cu avansarea creștinismului a devenit un spirit periculos care reprezintă partea cea mai întunecată a iubirii, capriciul, gelozia, posesivitatea care poate duce la distrugere.

Gameplay-ul este de aproximativ 5-6 ore de explorare, o poveste interesantă și o lume care va fi deosebit de interesant de explorat pentru cei care nu se tem de umbrele lor și nu se supără să fie aruncați temporar în incertitudine, care vor să scape din pădure cu câteva sperieturi. Lempo este peste tot, Lempo este pădurea și întunericul, iar odată ce ai ajuns aici, nu mai poți scăpa.