Abia la sfârșitul anilor 1700 au fost puse în aplicare planurile fraților Montgolfier pentru un balon cu aer cald. Primii subiecți ai testelor au fost animale ca pasageri, dar regele Ludovic al XVI-lea a dorit să experimenteze în continuare cu prizonieri în timpul zborurilor de testare. Cu toate acestea, un marchiz și un medic au fost de acord să urce la bordul vehiculului aerian și au fost primii care au călătorit într-un balon cu aer cald în afara Parisului, la 19 octombrie 1783. Încălzirea constantă era asigurată de un amestec de lemn și paie, astfel încât atât aerul cald, cât și fumul acționau ca "combustibil" pentru a propulsa uriașa structură. La 1 decembrie 1783, inventatorul și matematicianul francez Jacques Charles folosise deja acid sulfuric și pilitură de fier pentru a ridica balonul la 550 de metri în aer, folosind hidrogenul rezultat din reacția celor două substanțe. În mod ironic, atunci când au aterizat pe un câmp din apropiere, țăranii îngroziți au distrus imediat "oroarea" care a căzut din cer.
Cu toate acestea, acest lucru nu a oprit progresul și, mai târziu, în 1861-63, în timpul Războiului Civil American, a fost creată o forță aeriană rudimentară de baloane, o noutate în toate sensurile. În esență, dirijabilul a fost rezultatul dezvoltării balonului, dar pentru a fi eficient și util și pentru a nu fi supus capriciilor vântului, erau necesare două lucruri. Pe de o parte, era nevoie de un cadru intern rigid, care, atunci când era umplut, ar fi făcut ca ascensiunea și coborârea să fie un proces simplu și de economisire a energiei, iar pe de altă parte, de o structură capabilă să conducă uriașul dirijabil, deja în formă de trabuc. Până în 1852, George Cayley a construit un dirijabil cu aburi, a cărui structură din aluminiu a fost îmbunătățită de David Schwarz.
Brevetul său a fost cumpărat puțin mai târziu de Ferdinand von Zeppelin, care a devenit un constructor de dirijabile mult mai faimos decât inventatorul însuși. Apogeul zborurilor cu balonul a fost înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, iar declinul său a fost declanșat de dezastrul de la Hindenburg la 6 mai 1937, făcând loc avioanelor.
Gândindu-mă la asta și jucând timp de 10-15 ore bune, mă pot gândi la trei jocuri despre care nu credeam că vor fi menționate vreodată împreună. Unul este Sid Meier's Pirates!, iar celelalte două sunt Eve Online și Starfield. Desigur, niciunul dintre ele nu se aseamănă literalmente cu Airship:KA, dar nu este greu de observat similaritățile.
Prima este simplă, deoarece facem comerț cu nave în cer, ne ciocnim cu alte nave, vânăm pirați, dar putem fi și noi înșine pirați, așa că analogia se dă de la sine. La fel atunci când ne luăm nava în călătorii mai lungi în modul de croazieră, "hyperjumping" în timp real, ne ia câteva minute să ajungem într-un punct îndepărtat. În rest, să vorbim puțin despre dirijabilul în sine.
În primul rând, vom fi responsabili de asamblarea, echiparea, aprovizionarea și încărcarea aeronavei noastre și chiar de gestionarea ofițerilor (și a abilităților lor). În calitate de căpitan, avem control asupra a tot ceea ce se află pe mica noastră navă, dar câteodată NPC-urile vor proceda în locul nostru, ceea ce scoate un pic din procesul de luare a deciziilor din joc. Aprobarea este probabil cea mai bună tactică pe care o putem folosi, pentru că totul constă în faptul că noi aducem în discuție subiecte, punem întrebări sau specificăm obiective (misiuni, evenimente, personaje), iar companionii noștri duc mai departe firul discuției. Puțin ciudat, dar e în regulă.
Nava este o altă poveste. Aici, blindajul, încăperile cu diverse dotări și opțiuni (cum ar fi camera artileristului sau camerele de depozitare) influențează caracterul și felul utilizare a navei. Ne mișcăm mai încet cu o greutate mai mare, dar o ghiulea rătăcită nu ne va șterge de pe cer. Până aici are sens.
Lucrurile devin mai complicate și mai interesante atunci când ne dăm seama că avem un cuvânt de spus în ceea ce privește echipamentul și designul navei noastre. Adică, noi punem la loc "modulele", cum ar fi tunarul sau secțiunea de depozitare menționată mai sus, dar și blindajul, armele, orientarea lor și o mulțime de alte lucruri mărunte. Concret, Airship:KA ar putea fi un joc de construcție de dirijabile, dar partea cu adevărat de bătaie de cap va fi legată de arme.
Există atât de multe tipuri diferite de arme, raze de acțiune, viteze de tragere și tipuri de arme pe care le poți obține după doar câteva ore de zbor, încât este într-adevăr doar o întrebare de spațiu, buget și imaginație, cât și de a găsi ceea ce este cel mai bun pentru tine. De la lansatoare de rachete la aruncătoare de flăcări, "lasere", ghiulele clasice, arme convenționale și multe altele, există multe nuanțe și multă experimentare înainte de a găsi o rețetă infailibilă. Instalarea aeronavei noastre va fi o un lucru complicat, deoarece avem un spațiu limitat, iar jocul limitează și tipul de modul pe care îl instalăm.
Jocul are și o rețea comercială destul de complexă, dar dacă asta nu este suficient, putem să ne administrăm propriile depozite și fabrici, pe care vom fi responsabili de aprovizionarea cu materii prime și de vânzarea produsului finit. În timp, vom putea avea și o flotă și vom fi responsabili de echiparea navelor care aparțin acesteia. Dacă vă gândiți că veți primi un joc de aventură sau de război, aveți dreptate în ambele. Dacă doriți să construiți o flotă sau un imperiu comercial, puteți face și asta, deoarece aproape fiecare așezare și port va avea sarcini legate de marfă, pe lângă cele obișnuite de tipul "vânează pirați".
Complexitatea lui Airship: Kingdoms Adrift poate fi descurajantă la început și nu este chiar ușor să îți dai seama de toate mecanismele. De asemenea, puteți da peste inamici care vă vor mătura din cer fără probleme. În astfel de cazuri, merită să te mai plimbi puțin pe firele secundare și apoi să te întorci la pbiectivul principal pe care o ai de îndeplinit. Lumea insulelor plutitoare și a dirijabilelor este interesantă, și în plus, față de povestirea teatrică tipică jocurilor asiatice, personajele cu caracter similar colorat, adaugă valoare unei lumi altfel surprinzător de mare și elaborată.
