A fost înființat un centru de date special în China, despre care oficialii chinezi spun că este o premieră mondială în clasa sa: primul centru de date submarin alimentat de turbine eoliene de pe coastă, și care se bazează pe apa de mare pentru răcire.

Centrul de date submarin este situat în largul coastei Shanghaiului, la fel ca și sistemul de turbine eoliene care o alimentează. Echipamentele care alcătuiesc centrul de date sunt adăpostite în rezervoare ermetice la 35 metri sub suprafața mării, de-a lungul coastei, în zona specială Lin Gang, situată la extremitatea sudică a orașului Shanghai. Acest sistem poate fi considerat ca un prototip de bază pentru investițiile viitoare, adică experiența dobândită în timpul funcționării sale va fi colectată și utilizată în fazele următoare ale proiectului.

Potrivit chinezilor, această metodă ar putea economisi spațiu prețios pe uscat, iar răcirea acestora poate fi făcută mai eficient. Faza actuală a proiectului a costat 226 milioane dolari, și are o capacitate de 2,3 megawați. În timp, această capacitate ar putea ajunge la 24 megawați, depășind cu mult încercările lui Microsoft, care a funcționat din 2013 până în 2024 sub numele de Project Natick, abandonată deoarece conceptul s-a dovedit prea costisitor, iar mentenanța nu era rezonabil de ieftin. Proiectul chinez pare să fie diferit, sau cel puțin așa promit oficialii.

Proiectul centrului de date submarin este susținut de o serie de companii chineze organizate într-un consorțiu mare, și sprijinit de stat. Printre cei implicați se numără CCCC Third Harbor Engineering, Shenergy, filiala Shanghai a China Telecom și INESA.

Scopul este de a menține serverele în funcțiune durabil și eficient, cu un consum de energie pentru răcirea acestora mai mic de 10% din consumul total. Pe hârtie, se pare că energia eoliană ar putea acoperi aproximativ 95% din necesarul de energie, ceea ce este un lucru bun, la fel ca și faptul că apa nu trebuie furnizată pentru răcire, eliminând necesitatea acestei infrastructuri, ceea ce în sine ar necesita o sursă de energie serioasă.

Serverele sunt închise în capsule speciale care sunt rezistente la presiune, și apoi plasate pe fundul mării, unde apa de mare disipă eficient căldura generată de hardware. Potrivit experților, această metodă atinge o eficiență energetică mai mică de 1,15, ceea ce este mai bună decât media celor mai bune centre de date de pe uscat - cea mai bună din China este de aproximativ 1,25. Eficiența utilizării energiei (PUE) se calculează prin împărțirea energiei consumate de toate instalațiile de servere ale centrului de date la energia utilizată numai în scopuri IT, iar raportul rezultat reprezintă eficiența reală. Valoarea de 1,25 menționată mai sus înseamnă că 1 din fiecare unitate de consum este utilizată de departamentul IT, iar restul de 0,25 este consumat de infrastructura care deservește hardware-ul, cum ar fi răcirea, iluminatul și alte sisteme de susținere.

În cazul Microsoft, eșecul proiectului Natic, deși centrele de date scufundate erau de opt ori mai fiabile decât centrele lor normale, modelul nu era viabil din punct de vedere economic, iar serverele nu puteau fi reparate. Potrivit experților chinezi, acest aspect este mai puțin important, deoarece hardware-ul este adăpostit în incinte impermeabile rezistente la coroziune, mediul nu poate avaria hardware-ul. Atât eficiența disipării termice, cât și interacțiunile mediului au fost în limite în timpul fazei de testare, dar vor fi necesare teste suplimentare pentru a evalua efectele pe termen lung.

Indiferent de rezultatul testelor, întreținerea, repararea și înlocuirea serverelor adăpostite în capsulele etanșe nu va fi o sarcină simplă, fie din punct de vedere al timpului necesar de execuție, al costurilor, sau al infrastructurii și al costurilor de operare necesare pentru derularea procesului. Având în vedere că proiectul va fi extins în cele din urmă la sute de megawați, aceste dificultăți vor fi amplificate exponențial. Există și întrebări cu privire la modul în care acest sistem va afecta ecologia subacvatică și încălzirea globală. Căldura nu dispare, iar adăugarea a unui sistem care generează căldură de 24 megawați, nu este ceva de omis. Dar aceasta este o altă poveste....