Relația dintre Statele Unite ale Americii și Canada este, pe departe de a fi lipsită de nori. Tensiunile cresc, ceea ce a forțat guvernul canadian să caute alternative, să se desprindă de vecinul său direct. În acest context, a revenit în prim-plan un proiect îndelung visat, în cadrul căruia ar fi creată o conexiune digitală directă între Europa și Canada prin depunerea unui nou cablu de comunicații submarin, pe o distanță de peste 2.800 mile.
Proiectul poartă numele Leif Erikson și promite să fie o întreprindere destul de costisitoare: proiectul în sine costă aproximativ 620 milioane dolari. Subiectul a revenit în atenție pentru că guvernul lui Mark Carney consideră esențială securizarea infrastructurii țării, din care face parte și infrastructura de comunicații. În prezent Canada nu are o legătură directă de comunicații cu Europa; majoritatea cablurilor submarine ajung în regiune prin Statele Unite ale Americii, nici unul dintre ele nu aparține unei companii canadiene. Cel mai lung cablu submarin de comunicații leagă țara de Japonia, și este proprietatea Alphabet, compania-mamă a Google. Evident, SUA poate impune sancțiuni și pe această cale vitală și prezintă risc de securitate enorm. Motivele sunt destul de dconvingătoare.
Lucrările ar fi efectuate de compania norvegiană Bulk, care a depus deja peste 6.200 mile de cablu pe uscat și pe mare, deci are o experiență bogată în domeniu. În plus, firma vrea să construiască infrastructura aferentă cablului astfel încât să profite de avantajele Norvegiei în ceea ce privește utilizarea energiilor regenerabile. Peder Nærbø, cofondatorul Bulk, încearcă de aproximativ cinci ani ca să se aprobe proiectul, dar eforturile sale nu au fost încă încununate de succes. Dar de când relația dintre SUA și Canada a început să se deterioreze și au apărut tensiuni geopolitice, „terenul de joc” s-a schimbat, iar crearea proiectului Leif Erikson a devenit importantă.
Investiția este susținută de numeroase companii și investitori canadieni, dar se află încă în faza de planificare, deoarece părțile trebuie să stabilească și traseul cablului, precum și să ajungă la un acord cu liderii și locuitorii regiunilor afectate de traseul terestru – aceasta din urmă fiind de aproximativ 1.180 mile. Din partea Norvegiei, cablul ar putea pleca din cel mai sudic punct al țării, apoi ar ieși la mal în zona Happy Valley-Goose Bay, cel mai estic punct al Canadei, în regiunea Newfoundland și Labrador. De acolo se va crea un traseu terestru, în cadrul căruia cablul va traversa teritoriul provinciei Quebec, apoi va ajunge la Montréal.
Informații noi despre proiect ar putea fi făcute publice pe 29 Octombrie 2026, în cadrul unei întâlniri europeano-canadiene, întrucât în urma unei consfătuiri care va avea loc la Montréal, se va stabili modul în care vor fi consolidate conexiunile digitale dintre Europa, Canada și Asia cu ajutorul unei noi infrastructuri de cablu submarin de comunicații.
