Jocurile de pe dischete aduceau cu ele groaza sectoarelor defecte, iar având un joc care încăpea pe 15, era un stres de neexprimat, șansele să fie corupt fiind extrem de mare. În ciuda direcției lui Dune 2 și a lui Warcraft's Orcs & Humans, este izbitor cum au evoluat RTS-urile moderne. La vremea lor păreau interesante, frumoase, și pe bună dreptate.
Faptul că cadavrele de pe hartă nu dispăreau pur și simplu, ci se descompuneau, iar pașii acestui proces sunt tratați vizual într-un mod vizibil, împingând povestea spre fantezia întunecată, unde după o bătălie majoră rămâneau rămășițe pe câmp, părea o performanță uriașă și interesantă. Nici nu erau multe unități, dar jucătorii erau uimiți chiar și de diversitatea de 4-5 per facțiune.
În termeni tactici, nu putem vorbi de o simulare extremă, pur și simplu aruncam câteva unități împotriva altora și așteptam rezultatul. Desigur, în prezent aceste jocuri oferă posibilități mult mai multe, metoda de a arunca soldați orbi în bătălie nu este reprezentativă.
Muzica este prezentă și în formatul clasic, cât și în cel refăcut. Cel clasic însă m-a șocat puțin. Pre vremea lui, era considerată ca și limitele posibilităților hardware, dar în prezent pare foarte neobișnuit. Cei care nu sunt pasionați de muzică de genul, li se va părea că ascultă zgomote iritante.
Un remaster aduce cu ea și comparativele, cum ar fi grafica sau alte elemente, dar în schimb, am căutat urmele unor modificări care rezolvă probleme vechi, sau oferă o experiență mai bună pentru jucătorii din prezent. Cum ar fi posibilitatea de a apăsa Ctrl + 1 pentru a marca unități pentru a le accesa mai repede.
Din păcate nu suntem atenționați că un muncitor este inactiv sau a rămas fără resurse. În trecut nici nu erau observabile interjecțiile unităților, însă acum am fost bombardat de constantul Yes! și Yes My Lord! - nu este o coincidență că jocurile de calitate implementează o setare care controlează cât de des comunică unitățile.
Fog of War este foarte gros dar terenul rămâne vizibil odată ce a fost descoperit dar este mai greu să te pregăteși contra un atac masiv la început. Preoții pot vedea în această zonă dar este foarte costisitor. Jocul nu are opțiune de pauză, un lucru care divizează fanii jocurilor de strategie - o parte susține că sensul în timp real își pierde orice semnificație dacă puteți întrerupe jocul. Cealaltă tabără susține că jocul devine mai puțin stresant și că sarcinile mai complexe beneficiază de timp de gândire, mai ales dacă sistemul de control este simplu și că dificultatea nu ar trebui să fie decisă de viteza de reacție, ci a luării deciziilor.
Unitățile nu se pot pune în formații și nu există șir de producție, fiind nevoiți a produce fiecare unitate activând opțiunea necesară, de fiecare dată. Incomod? Te face să pierzi timp? Te dor degetele de atât "click"? Poate, dar ar fi o greșeală să privim prima parte a Warcraft cu ochii din 2024, pentru că nu a fost conceput pentru jucătorii de astăzi, să fie o experiență "confortabilă". Stropii de nostalgie și momentele de zâmbet și scuturare de cap sunt însă garantate.
Însă considerând mecanica veche, sunt unele lucruri care ar fi putut fi implementate. Nu bug-uri explicite, ci mecanici mai iritante, cum ar fi prima hartă de peșteră subterană, unde jocul este dispus să selecteze maxim 12 unități deodată, dar vi se dă o echipă 13 și fie reușiți să controlați cel suplimentar complet separat, fie o uitați în brațele unui monstru, deloc deliberat. Desigur, putem împărți grupul în două, dar totuși limita de 12 este interesantă.
Modul prin care unitățile își găsesc calea este încă teribil, ceea ce înseamnă că trebuie să vă ghidați oamenii aproape pas cu pas, în peșterile menționate mai sus nu pot traversa dintr-o cameră în alta. Nu exagerez prea mult. Totuși, potrivit site-ului oficial, jocul a primit multe îmbunătățiri moderne, cum ar fi benzile care depictează viața unităților, creșterea limitei de selecție a unităților (?), tastele de acces rapid, dar citind această listă, nu sunt 100% sigur că am chef să reîncep jocul, statut legendar sau nu.
Cu toate acestea, dacă aveți nevoie de nostalgie, merită să o încercați, mai ales dacă ați urmat calea care a culminat în WoW, după trilogia RTS. Ca veteran, nu ar trebui să aveți dificultăți majore în a-l termina, după care puteți povestea cu celelalte părți remaster ale trilogiei. Cine știe, ați putea chiar șterge praful de pe vechiul cont WoW.
