Astronomii, inclusiv membrii programului NASA de observare a obiectelor apropiate de Pământ (NEO), au scanat cerul timp de decenii în căutarea obiectelor potențial periculoase care ar putea provoca daune semnificative planetei noastre. Până în prezent nu au găsit nici una, iar NASA consideră că aceștia nu vor reprezenta o amenințare serioasă în următorii 100 ani.
În lumina acestui fapt, proiectul poate părea o pierdere de timp. Experții au petrecut deja destul timp căutându-le. Așadar ce rost are să continuăm? Ei bine, dincolo de securitatea planetară, învățăm multe despre sistemul solar și asteroizi din astfel de observații comune. De exemplu, într-un nou studiu publicat de Marcelo de Oliveira Souza, în care a descoperit câteva date interesante despre orbita unui astfel de corp ceresc, ar putea contribui la scurtarea călătoriei spre Marte.
Atunci când asteroizii sunt detectați pentru prima dată, orbitele lor sunt destul de incerte. Un exemplu evident este asteroidul 2024 YR4, care a provocat o agitație considerabilă atunci când primele observații i-au dat o șansă de 3,1% de a se ciocni cu Pământul, bazate pe informații absolut minime. Experții au prezis apoi o șansă de 4,3 % de coliziune cu Luna, dar în timp s-a redus la zero. Principala problemă este incertitudinea în observații. Astronomii modelează orbitele corpurilor imediat ce sunt detectate, dar aceste orbite devin mult mai precise doar cu observații ulterioare.
Atunci când asteroidul 2001 CA21, aflat în apropierea Pământului, a fost detectat pentru prima dată și i s-a construit orbita sa, s-a notat că va avea una destul de aventuroasă. Nu numai că trece aproape de Pământ, dar traversează și orbita lui Marte. Deși această orbită a fost rafinată semnificativ între timp, Oliveira Souza a constatat că calculele inițiale sunt încă foarte utile.
Souza a investigat dacă această orbită prezisă ar putea fi utilă pentru planificarea misiunilor către Marte, vizând trei date posibile: 2027, 2029 și 2031. Acestea sunt datele în care Marte se află într-o poziție ideală pentru a o vizita cât mai rapid posibil. Acest eveniment se întâmplă aproximativ la fiecare 26 luni.
"Dintre orbitele studiate doar configurația din 2031 îndeplinește cerințele energetice și geometrice conform criteriilor acceptate", explică Oliveira Souza. "În acest interval de timp, au fost identificate două mecanisme Pământ-Mars-Pământ complete și închise dinamic: o configurație care prezice acces dus-întors de doar 153 zile (33 + 30 + 90 zile) și o configurație mai lejeră de 226 zile (56 + 35 + 135 de zile)."
Pe scurt, pe baza primelor date bazate pe traiectorii de asteroizi, s-au descoperit două rute spre Marte care pot ține mai puțin de un an. Deși acest lucru este extrem de interesant în sine, obiectivul principal al lui Oliveira Souza a fost să vadă dacă datele provenit de la stabilirea orbitelor de asteroizi pot afecta planificarea misiunilor.
"Modelele orbitale inițiale ale corpurilor cerești mici pot ascunde geometrii heliocentrice naturale care ajută la structurarea și evidențierea traiectoriilor interplanetare rapide în spațiile tradiționale de cercetare orbitală", spune Oliveira Souza. "Abordarea dezvoltată aici oferă un cadru inovator și generalizabil pentru a explora și alte modele similare."
