Meniu Shop

UN ASTEROID LUNAR A SĂPAT VĂI IMENSE ÎN CÂTEVA MINUTE

Pe baza analizei fotografiilor lunare, impactul antic a fost modelat în detaliu, ceea ce oferă vești bune pentru misiunile Artemis.
Jools
Jools
Un asteroid lunar a săpat văi imense în câteva minute

Când un asteroid gigantic a lovit regiunea sudică a Lunii în urmă cu 3,8 miliarde de ani, acesta a ejectat atât de multe resturi mari încât a sculptat fisuri de mărimea Grand Canyon în doar câteva minute. Descoperirea, publicată recent în revista Nature Communications, nu numai că aruncă lumină asupra unei părți importante din istoria Lunii, dar clarifică și o întrebare importantă pentru viitoarele misiuni NASA . 

Rezultatele arată că resturile de asteroid probabil nu au afectat zona mai veche în care astronauții intenționează să colecteze probe. Astronauții Artemis sunt programați să efectueze prima lor misiune pe suprafața lunară în 2027. NASA îi va trimite la Polul Sud, unde vor colecta roci din bazinul Aitken, cel mai mare și mai vechi bazin cunoscut de pe Lună. Bazinul cu diametrul de 2 500 kilometrii este destul de plat, dar vast, iar echipa Artemis speră să colecteze roci din perioada de formare a acestuia.

Suprafața Lunii este presărată cu numeroase bazine și cratere. Cu cât sunt mai tinere, tind să fie mai mici", spune Jacob Bleacher, cercetător principal în cadrul uneia dintre studiile NASA implicate în planificarea viitoarelor misiuni Artemis pe Lună. Această tendință sugerează că asteroizii giganți dispar încet din sistemul solar. La început, aceștia erau mai numeroși, ar fi putut să se prăbușească pe planete tinere și ar fi putut deja să ucidă viața emergentă de mai multe ori. Pe măsură ce numărul acestor roci spațiale uriașe din sistemul solar a descrescut, viața pe Pământ a avut în sfârșit șansa de a se dezvolta, spune Bleacher.

Deschide galerie

Bazinul Aitken din Polul Sud este cea mai veche urmă a unuia dintre cele mai mari impacturi din sistemul Pământ-Lună, teoretizează cercetătorii. Determinarea vârstei bazinului ar putea ajuta la descoperirea perioadei în care planetele sistemului solar au suferit din cauza impactelor repetate. Mai simplu spus, vârsta bazinului poate ajuta la determinarea momentului în care viața pe Pământ a început să devină sustenabilă.

"Suprafața lunară este o amprentă a istoriei foarte timpurii a sistemului solar", spune coautorul studiului, Danielle Kallenborn, cercetător planetar la Imperial College London. Problema este că cercetătorii nu au reușit încă să determine definitiv vârsta bazinului Aitken - pentru aceasta vor avea nevoie de eșantioane.

Deschide galerie

Și aici apare problema menționată mai sus: există o urmă de impact mult mai mică și mai tânără în interiorul bazinului, la nord de locul de aterizare planificat al misiunii Artemis. Bazinul Schrödinger este al doilea cel mai tânăr dintre bazinele Lunii, cu o vârstă estimată la 3,8 miliarde ani. Prin urmare, asteroidul care a creat bazinul Schrödinger poate contamina zona de cercetare al Artemis, ceea ce poate împiedica eforturile de datare a bazinului Aitken.

Astfel, Kallenborn și colegii săi au modelat matematic impactul asteroidului de 25 kilometri. Cercetătorii au făcut acest lucru prin analiza fotografiilor și a măsurătorilor de altitudine colectate de sonda spațială Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA, lansată în 2009. Au determinat cu exactitate locul în care asteroidul a aterizat, și unghiul cu care a sosit pentru ca resturile să sape două fisuri în linie dreaptă de la marginea bazinului Schrödinger.

Deschide galerie

Aceste văi sunt la fel de largi și adânci ca Grand Canyon, și s-au format atunci când resturile au sculptat o serie cratere mici care s-au atins sau s-au prăbuțit între ei, spune David Kring, coautor al studiului. Echipa de cercetare a reușit chiar să estimeze dimensiunea și viteza fragmentelor care au sculptat cratere individuale.

Echipa calculează că asteroidul a zburat la un unghi mic deasupra polului sud înainte de impact, atingând suprafața spre nord și împrăștiind resturile în fața sa, departe de zona de cercetare destinată pentru Artemis, astfel încât aceasta să fie poziționată să nu existe niciun risc de contaminare. Bleacher spune că suprafața Lunii este cel mai bun indicativ a momentului în care viața pe Pământ a devenit o posibilitate pe termen lung: "Luna a fost prezent pentru aproape întreaga istorie a Pământului, înregistrând evenimentele".

Îţi recomand

    Teste

      Articole similare

      Înapoi la început