În urmă cu aproximativ 67 milioane de ani, într-o zonă din Montana, un dinozaur ambițios a întâlnit un triceratops. Atât prădătorul, cât și eventuala sa pradă au fost măturați de un potop sau îngropați de o avalanșă de nisip, lăsând scheletele lor conservate într-o grămadă încâlcită. Experții au speculat inițial că prădătorul antic ar fi putut fi un pui de Tyrannosaurus rex. Însă prima analiză mai detaliată a fosilei, publicată recent în revista Nature, oferă dovezi că prădătorul defapt a fost un Nanotyrannus aproape adult, un tiranozaur foarte mic, a cărei existență a fost mult timp dezbătută de oamenii de știință.
Nick Longrich, paleontolog la Universitatea din Bath și susținător al acestei teorii, spune că noua descoperire dovedește clar existența speciei . "Există foarte multe date care dovedesc că acești dinozauri sunt o specie separată, dar dintr-un anumit motiv, cercetătorii au decis să le identifice ca un T-Rex tânăr", spune Longrich, care nu a fost implicat în noul studiu.
Controversa datează din 1942, când paleontologii au găsit craniul unui dinozaur de mărime medie într-un strat geologic din Montana numit Hell Creek Formation, datată la 67 milioane ani, din Cretacicul târziu. Inițial, craniul a fost clasificat ca o specie de tiranozaur cunoscută sub numele de Gorgosaurus, dar în 1988 cercetătorii au reexaminat fosila și au clasificat-o ca o nouă specie, Nanotyrannus lancensis.
De atunci, mai mulți paleontologi au analizat această descoperire, susținând că craniul și specimenele similare, inclusiv scheletul numit Jane, păstrat la Muzeul de Istorie Naturală Burpee, nu sunt specii separate ci doar exemplare tineri al lui T. Rex. Descoperirea scheletului alături de cea al triceratopsului menționată anterior, care conține aproape întregul schelet al micului prădător, ar fi putut face lumină asupra controversei mai devreme dacă cercetătorii s-ar fi confruntat doar cu oase separate, dar complexitatea amalgamului celor două specii a făcut dificilă examinarea acestuia.
După descoperirea sa în 2006, fosila a devenit subiectul unei lungi bătălii juridice cu privire la cine deținea oasele. În cele din urmă, în 2020 Muzeul de Științe Naturale din Carolina de Nord a achiziționat fosila și experții au avut în sfârșit acces la ea. "Când am avut în sfârșit ocazia să ne uităm la ea, ne-am dat seama foarte repede că sunt probleme multe cu ea dacă o considerăm ca fiind un T. Rex tânăr", a declarat Lindsay Zanno, paleontolog al muzeului, și unul dintre autorii noului studiu care prezintă concluziile.
Zanno și colegul ei, James Napoli, paleontolog la Universitatea Stony Brook, au examinat mărimea scheletului și le-au comparat cu peste 200 fosile de tiranozaur. Pentru a ține cont de schimbările legate de vârstă, cercetătorii au studiat și modelele de creștere ale animalelor din prezent, cum ar fi crocodilii. Analiza a relevat o serie de diferențe interesante între scheletul studiat și alte exemplare T. Rex. De exemplu, scheletul avea brațe semnificativ mai lungi și mai puține vertebre caudale, dar și mai mulți dinți decât T. Rex, caracteristici care nu tind să se schimbe pe măsură ce animalul îmbătrânește.
Dar conform Zanno, dovada concludentă era descoperită când echipa a examinat picioarele dinozaurului, care la fel ca trunchiurile copacilor, păstrează inelele de creștere. Inelele indicau că dinozaurul avea aproximativ 20 ani când a murit, ceea ce înseamnă un adult deplin dezvoltat, nicidecum un individ tânăr. Greutatea sa este estimată la 700 kilograme, aproximativ de mărimea unui urs polar mascul (în comparație, se estimează că un T. rex în prima sa era mai greu decât un elefant african adult).
Noile dovezi au convins deja cel puțin un sceptic Nanotyrannus. "Autorii prezintă dovezi concludente că prădătorul este un adult al unei noi specii de tiranozaur cu corp mic", spune Thomas Carr, paleontolog la Carthage College, care a studiat anterior creșterea speciai T. rex. Dar crede că animalul nu ar trebui considerat Nanotyrannus, ci o nouă specie de tiranozaur cu brațe lungi, din același gen ca T. rex. Totuși Carr creade că specimenul primar, Jane, nu era pe deplin matur la momentul morții sale, și nu este un Nanotyrannus ci un exemplar juvenil T. rex.
În schimb, Zanno și Napoli susțin că Jane este un alt reprezentant al Nanotyrannus, deși poate un membru al unei specii diferite cu un craniu mai mare decât cel al rudelor sale. Cercetătorii au numit acest specimen Nanotyrannus lethaeus, o referire la râul mitic Lethé care curge prin lumea subterană. În mitologia greco-romană, sufletele care beau din Lethae își uită viețile anterioare și se reîncarnează. Cercetătorii speră că noile informații despre N. lethaeus va avea un efect similar, și va aduce ordine în deceniile de literatură care se referă la Jane ca un tânăr T. rex. Zanno crede că este posibil ca mai multe specii Nanotyrannus să fi coexistat cu T. rex, și să fi jucat roluri ecologice diferite.
