Standardul Blu-ray a explodat în segmentul mediilor optice în urmă cu 20 ani, la CES 2006, unde este prezent și acum, deși popularitatea sa este în scădere accentuată, dar există încă cerere pentru unități optice Blu-ray și discuri Blu-ray în anumite regiuni. Și colecționarii sunt dornici să cumpere ediții Blu-ray ale diferitelor media. Standardul Blu-ray este pe cale să împlinească 20 de ani.
În comparație cu foarte popularul format DVD, Blu-ray a făcut progrese considerabile, oferind o capacitate de stocare de 25 GB în loc de cei 4,7 GB pentru discurile DVD clasice cu o singură față și discuri de 50 GB în format cu două fețe. A intodus calitate foarte mare pentru media, precum și introducerea codecurilor AVC, care au ajutat la comprimarea de conținut, menținând bitrate-urile ușor de transmis, dar cu calitate mare.
Capacitatea de a găzdui conținut audio multicanal cu sunet surround la bord, chiar și în format fără pierderi, a reprezentat și ea un mare avantaj. Capacitatea mai mare de stocare a fost însoțită de cantități de transmisie mari: de la 11 Mbps pentru DVD-uri la 36 Mbps pentru discurile Blu-ray. Ulterior, au fost introduse discurile Blu-ray XL, care aveau capacități de stocare de 100 GB și 128 GB.
Laserul albastru cu lungimea de undă de 405 nm a jucat un rol important în obținerea unei capacități de stocare mai mari, permițând o deschidere numerică mai mare datorită lungimii de undă mai mici, combinată cu materiale noi și avansate, astfel încât să poată fi înregistrate mai multe date pe milimetru pătrat: benzile mai înguste au fost însoțite de "gropi" de stocare mai mici de 0,32 micrometrii, comparativ cu cei 0,74 micrometrii pentru DVD.
Pentru a stoca mai mulți biți, pistele de date au trebuit să fie și mai apropiate, și a fost conceput și un strat protector mai subțire, dar mai dur, pentru a face discul mai rezistent la zgârieturi. În timp ce la DVD stratul de date este intercalat între două discuri de policarbonat, fiecare cu grosimea de 0,6 mm, la Blu-ray acesta se află la doar 0,1 mm sub suprafața discului, pe un strat de substrat cu grosimea de 1,1 mm, adică mai aproape de capul de citire/scriere, ceea ce prezintă avantaje, dar necesită o suprafață întărită pentru a asigura rezistența.
La începutul erei Blu-ray, a existat un concurent major prin forma HD DVD, care a fost considerat o "evoluție" naturală al DVD: o versiune cu o singură față putea stoca 15 GB de date, iar varianta cu două fețe putea stoca 30 GB. În cele din urmă, standardul HD DVD nu a devenit un succes, iar Toshiba s-a retras. Blu-ray a fost susținut de mulți, chiar și de marile studiouri de film, iar Sony însuși a promovat intens formatul. Blu-ray a devenit o parte inevitabilă a pieței consolelor, dar avea și avantajul de a oferi funcții avansate de protecție împotriva copierii și o capacitate de stocare de top.
Pe măsură ce standardul a evoluat, s-a alăturat suportul 4K, care a inclus codificarea HEVC sau H.265 și suportul HDR, ceea ce înseamnă că Blu-ray a continuat să fie un aspect important al dezvoltării formatului în ultimul deceniu.
Cu toate acestea, pe măsură ce obiceiurile de consum de conținut au început să se schimbe, serviciile de streaming câștigând teren, popularitatea Blu-ray a început să inre în declin. Pe măsură ce PC-urile au început să renunțe la unitățile optice, această tendință s-a răsfrânt și asupra pieței consolelor de jocuri, reducând și mai mult popularitatea Blu-ray. Situația s-a înrăutățit treptat, unii producători anunțând sfârșitul playerelor Blu-ray și al discurilor Blu-ray, dar formatul Blu-ray este încă folosit în anumite regiuni, în special în Japonia, unde după încheierea suportului normal pentru produsele Windows 10, utilizatorii care își construiesc un PC nou pentru Windows 11 au început să caute în masă unități Blu-ray.
Prin urmare, Blu-ray ne va însoți încă o perioadă de timp, dar rămâne de văzut dacă în viitor va apărea un succesor demn care să poată atinge același nivel de popularitate.
