Impactul unui asteroid mare care ar lovi Luna ar putea avea consecințe negative. Unii sateliți artificiali ar putea fi avariați. Acesta este motivul pentru care o echipă condusă de NASA a analizat modalități de a împiedica asteroidul 2024 YR4 să lovească Luna în 2032. Contrar concluziei conform căreia asteroidul ar trebui deviat, ei cred că este timpul să se testeze metode mai extreme, cu artificii, ca la Hollywood.

Când 2024 YR4 a fost descoperit în Decembrie anul trecut, a fost prezent pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume, deoarece calculele preliminare includeau și o posibilă coliziune cu Pământul, în mai puțin de opt ani. Asteroidul are o lățime estimată la 60m. Nu are dimensiunea și probabil nici viteza unuia care ar putea produce o extincție, dar este suficient de mare pentru a provoca pagube locale grave dacă ajunge la sol, inclusiv distrugeri în masă sau tsunami-uri care vor afecta majoritatea coastelor din jur.

Între timp calculele s-au adaptat la noile observații, și dacă traiectoria nu i se modifică dintr-un motiv încă necunoscut, nu va lovi Pământul, dar probabilitatea ca 2024 YR4 să lovească Luna în șapte ani, este încă de 4%. Majoritatea așteaptă cu inters trecerea sa, deoarece un astfel de moment istoric se întâmplă tipic la doar odată în 5000 ani. Dar unii nu se așteaptă doar la un spectacol, ci calculează în avans, fiind îngrijorați de deșeul cosmic rezultat dintr-o coliziune cu luna, care ar putea deteriora infrastructura imensă de sateliți, și caută o soluție.

Un impact de o asemenea magnitudine ar ridica în și peste orbita lunii o cantitate de material semnificativă și foarte abrazivă, care la viteze orbitale pot pulveriza orice obstacol moale, similar cu efectul unei arme cu alice asupra unei foi de hârtie. Luna nu are o atmosferă care să încetinească elementele expulzate, și nici gravitație suficientă să rețină elementele mai mari. nu vorbim despre elementele provenite de asteroid, ci cantitatea mult mai mare de material care poate fi expulzată de impact. Una posibil exponențială, de pe o suprafață foarte mare. O parte din acest material ar ajunge garantat în apropierea Pământului, creând efecte spectaculoase de lumină în timp ce se ard în atmosferă, un proces care ar ține zile. Însă marea parte s-ar împrăștia în sistemul solar, din care unele vor rămâne în orbita Lunii și a Pământului.

Totul promite să fie un spectacol spectaculos și foarte distractiv, până când te gândești la sateliți și alte dispozitive spațiale care vor intersecta calea acestor fragmente, de exemplu telescopul spațial James Webb sau Stația Spațială Internațională, care ae șanse mari să fie avariat critic, să nu vorbim de personalul de la bord care nu prea preferă să fie expus la vid dur.

Într-un studiu în curs de evaluare, o echipă condusă de Brent Barbee de la Goddard Space Flight Center al NASA a propus unele metode de a a minimiza riscul.

Au fost avansate mai multe idei pentru a face față amenințării reprezentate de asteroizi, însă până în prezent doar una a fost testată: încercarea de a schimba orbita unui corp ceresc prin ciocnirea sa cu un obiect masiv, un proiect reușit. În majoritatea cazurilor, oamenii de știință consideră că aceasta este cea mai bună soluție în situații similare, însă Barbee și coautorii săi spun că 2024 YR4 este o excepție.

Un argument împotriva modificărilor de orbite este că un urma unor evenimente neplanificate, orbita ar putea fi modifică să intersecteze Pământul. Un alt factor important este că devierile se fac tipic cu mult timp în avans, un scenariu improbabil în cazul curent. Nu mai este timp suficient. Cel mai important detaliu însă este că pentru a devia ceva, trebuie șă știm masa și compoziția acestuia, un detaliu care va deveni clar doar mult după ce putem acționa.

2024 YR4 va ajunge în apropierea noastră în 2028. Nu este așteptat să pălească Pământul, dar sunt încă șanse să atingă Luna sau ca aceasta să îi afecteze traiectoria major. Telescopul spațial James Webb va încerca să o observe în Februarie 2026, și dacă va reuși, va permite determinarea traiectoriei exacte cu doi ani înainte.

Dacă analiza va permite, s-ar putea să existe suficient timp să fie interceptată aproape de orbita lui Marte cu o misiune de eliminare, presupunând că planificarea a fost făcută în avans. Cu toate acestea, deoarece timpul este foarte scurt, autorii iau în considerare lansarea unei misiuni de recunoaștere sau redirecționarea prin refolosirea unei misiuni curente, cum ar fi Psyche sau OSIRIS-APEX, astfel încât să ne putem decide în avans.

Echipa nu a abordat încă problema costului, Dar atunci când potențial soarta lumii este în joc, s-ar putea crede că răspunsul este clar. Toată lumea (deși filmul Don't look up pune puternic la îndoială acest lucru). Dar considerând că cea mai mare amenințare este pentru sistemul orbital, companiile care le operează au in interes deosebit de a se implica.