Pe 28 ianuarie, Agenția de Explorare Aerospațială din Japonia (JAXA) a reușit să restabilească contactul cu sonda Smart Lander for Investigating Moon (SLIM), care a ajuns la suprafață pe 20 ianuarie, pe panta unui crater din apropierea ecuatorului lunar. SLIM a aterizat la aproximativ 55 de metri de ținta sa inițială, fiind cea mai precisă aterizare realizată vreodată. Câteva zile mai târziu, sonda spațială Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA a detectat modulul de aterizare pe Lună de la o altitudine de 80 de kilometri.
Însă aterizarea nu a fost în întregime lină, unul dintre cele două motoare ale sondei pierzând probabil tracțiune la doar 50 de metri deasupra suprafeței, a declarat Jonathan McDowell, cercetător la Centrul de astrofizică Harvard-Smithsonian din Massachusetts. Ca urmare, unitatea a aterizat pe nas, după cum au confirmat imaginile realizate de una dintre micile sonde robotice transportate ți ejectate de SLIM în timpul aterizării.
Acest lucru nu ar fi fost o problemă în sine, dar panourile solare nu erau orientate spre Soare, astfel că sistemul nu a avut suficientă energie pentru a opera instrumentele și echipamentele de comunicații de la bord. Modului a funcționat cu ajutorul bateriei timp de trei ore, dar când încărcătura a scăzut la 12%, JAXA a întrerupt alimentarea cu energie a SLIM, în speranța că în timp, Soarele se va muta într-o poziție mai favorabilă și va reîncărca bateria.
Între timp bateriile s-au reîncărcat, iar repornirea SLIM demonstrează rezistența tehnologică a acestuia, a declarat McDowell. Sistemul s-a dovedit a fi suficient de robust încât să se trezească din nou odată ce a fost expus la lumina soarelui după ce a fost oprit. După ce s-a trezit, camera foto a SLIM a început imediat să facă fotografii, captând un câmp de roci. Singurul instrument științific al SLIM caută pe suprafața lunară urme de olivină, un mineral care ar putea ajuta la găsirea de răspunsuri la întrebări legate de originile Lunii.
McDowell spune că aterizarea SLIM va oferi lecții importante pentru misiunile viitoare, cum ar fi informații despre cum să se proiecteze mai bine sistemele de propulsie. Aterizarea la mai puțin de 100 de metri de țintă este o realizare majoră în sine și reprezintă un nivel de precizie fără precedent în istoria explorării spațiale. Astfel, chiar dacă modulul nu se reactivează, misiunea ar fi fost considerată un succes. Scopul principal al SLIM a fost de a testa tehnologiile necesare pentru a ateriza pe Lună, în special noul sistem de navigație vizuală pentru aterizarea de precizie, care pare să se fi comportat foarte bine.
Un purtător de cuvânt al JAXA a declarat că SLIM va continua să facă poze până la sfârșitul lunii Ianuarie. Între timp, echipa va monitoriza, cât timp rezistă sistemele pe măsură ce se lasă întunericul, analizând în același timp datele colectate în timpul aselenizării și de atunci încoace. Din păcate nu e construit să reziste noaptea lunară, așa că viața lui e limitată.
