Sistemul în cauză conține planete din material foarte rarificat. Nu se știe dacă nou descoperita Kepler-51e împărtășește această proprietate specială cu restul din sistem, deoarece masa sa este doar cunoscută, însă descoperirea complică și mai mult imaginea acestui sistem planetar extraordinar. Steaua Kepler-51 pare a fi o versiune mai tânără a Soarelui, cu o masă cu doar 4 procente mai mică. Strălucirea sa este de numai două treimi din cea a Soarelui, dar se presupune că acest lucru se datorează vârstei sale.

Sistemul său planetar este însă foarte diferit de sistemul solar. Kepler-51b, c și d au fost toate descoperite prin metode de analiză a tranzitului lor în fața discului stelar, din perspectiva de pe Pământ. Masa lor a fost dedusă din efectele gravitaționale exercitate între ele, iar aceste măsurători indică aspecte foarte ciudate. Acestea sunt aproape de mărimea lui Jupiter, dar masa lor este de numai 3-6 ori mai mare decât cea a Pământului. Adică au consistența vatei de zahăr.

Existența unei a patra planete, Kepler-51e, a fost sugerată când telescopul spațial James Webb (JWST) și telescoapele de suprafață au fost utilizate pentru a studia tranziția planetei în fața soarelui. Deoarece timpii de observație ai telescoapelor sunt foarte valoroși, telescoapele au fost îndreptate spre sistem în funcție de calcule de predictibilitate. Din fericire, a fost permisă o marjă de eroare de câteva ore, astfel încât fereastra de observare a început mai devreme decât tranzitul așteptat, dar aproape că au ratat începutul acestuia. Planeta a ajuns în fața discului stelar mult mai devreme decât era de așteptat.

"Slavă Domnului, am început să observăm cu câteva ore mai devreme pentru a stabili linia de bază, deoarece era ora 2, și apoi ora 3 a.m., și încă nu observasem nici o schimbare în strălucirea stelei", spune Jessica Libby-Roberts de la Universitatea Penn State. "După o ușoară panică, am rulat din nou modelele și am examinat datele cu atenție, descoperind o ușoară scădere a strălucirii stelei chiar când am început să o observăm, ceea ce s-a dovedit a fi începutul tranzitului - cu 2 ore mai devreme decât ne așteptam, cu mult în afara ferestrei de incertitudine de 15 minute din conform modelelor noastre."

Kepler-51d este cel mai mare și mai ciudat membru al sistemului. Multe planete o orbitează, dar au o densitate extrem de scăzută, deoarece căldura determină gazul să se extindă. Cu toate acestea, Kepler-51d orbitează odată la 130 zile, ceea ce nu este extrem de fierbinte pentru o stea atât de mare. În ciuda acestui fapt, se crede că densitatea sa este de numai 0,0381 g/cm3, cea mai mică dintre toate planetele descoperite până acum. Prin comparație, apa are o densitate de 1 g/cm3, Pământul 5,5 g/cm3 și Saturn, cea mai puțin densă planetă din sistemul solar, 0,69 g/cm3.

Problema de sincronizare din timpul survolului i-a determinat pe experți să concluzioneze că calulele greșite ar putea fi cauzate încă o planetă necunoscută care a accelerat Kepler-51d pe orbita sa. Folosind toate datele colectate despre sistem pe parcursul a 14 ani, cercetătorii au ajuns la concluzia că Kepler-51e are probabil o masă mai mică decât cea a Pământului, de 10 ori, ceea ce o face similară cu celelalte. Orbita sa durează probabil 264 zile, astfel încât temperatura sa este destul de asemănătoare cu cea a Pământului.

Deoarece trecerea planetei Kepler-51e nu a fost încă observată, nu se știe dacă este identic cu restul. Prezența noii planete i-a determinat pe cercetători să recalculeze masele celor trei planete găsite anterior și se pare că acestea ar putea fi puțin mai grele decât se credea, în special Kepler-51b. Deoarece dimensiunea lor nu s-a schimbat, acest lucru le face puțin mai dense, dar ele sunt încă extrem de rare printre exoplanetele cunoscute.

Imaginea de ansamblu a sistemului rămâne extrem de ciudată. Deși experții cunosc și alte planete "umflate", acestea sunt în mare parte singurele din sistemul lor. Cum s-au putut forma trei, poate patru astfel de planete într-un singur sistem rămâne un mister. De exemplu, este de neînțeles cum au putut avea un înveliș gazos atât de mare atât de aproape de steaua lor, când se presupune că nucleul lor este foarte mic.

O posibilă explicație este că planetele s-au format la o distanță mai mare de Kepler-51, similară cu distanța lui Jupiter față de Soare și apoi au migrat spre interior. O altă teorie este că ar putea exista inele gigantice în jurul planetelor care afectează strălucirea stelei, făcând planetele să pară mai mari decât sunt în realitate. Cu toate acestea, există probleme cu fiecare dintre aceste teorii, astfel încât cercetătorii caută încă răspunsuri cu ajutorul unor noi observații.