Recent, o rachetă SpaceX Falcon Heavy a lansat un nou satelit meteorologic american pe orbita geostaționară înaltă, care va monitoriza furtunile, fumul și inundațiile din jumătatea estică a Statelor Unite de la o altitudine de aproape 26 000 de kilometri. Geostationary Operational Environmental Satellite-19 este o navă spațială de dimensiunea unui microbuz și este ultimul dintre cei patru sateliți meteorologici mari al SUA lansați succesiv începând din 2016. Fiecare dintre aceștia este dotat cu camere și senzori, și a costat în total 11 miliarde de dolari. Însă o altă lansare, mult mai mică, planificată de Agenția Spațială Europeană pentru începutul lunii Iulie, ar putea fi și mai importantă pentru viitorul previziunilor meteorologice.

Satelitul Arctic Weather Satellite (AWS), în valoare de doar 32 de milioane de euro, care cântărește aproximativ cât o Vespa, a fost construit în doar trei ani, și transportă un singur instrument, un senzor cu microunde care "vede" prin nori pentru a măsura umiditatea și temperatura. Deoarece costul sateliților meteorologici uriași a crescut considerabil, iar costul lansării lor pe orbite mai joase a scăzut brusc, organizațiile meteorologice consideră că o nouă generație de sateliți mai mici și mai ieftini, precum AWS, reprezintă viitorul. Aceste instrumente pot fi lansate mai rapid și reprezintă un substitut excelent pentru lipsele sateliților mari de pe orbitele geostaționare și polare.

Acești sateliți mai mici pot fi instalați în număr suficient de mare pentru a monitoriza factori precum umiditatea solului sau culoarea oceanelor. AWS va fi urmat de șase sateliți similari începând din 2029, iar NOAA din SUA intenționează și ea să treacă la instrumente mai mici. Planul este de a lansa QuickSounder, primul membru a ceea ce NOAA numește NEON (Near Earth Orbit Network), la mijlocul anului 2026, care va consta dintr-o serie de sateliți mai mici cu un singur instrument principal bazat pe platformele de instrumente spațiale existente.

Primul satelit NEON va transporta un instrument cu microunde, un dispozitiv clasic de monitorizare a vremii, dar și orice alt fenomen vizibil din spațiu poate fi monitorizat prin astfel de soluții. Experții spun că programul meteorologic al SUA se va baza în viitor și pe datele furnizate de o armată tot mai numeroasă de sateliți privați. NOAA cumpără deja date de la companii precum PlanetiQ și Spire Global, care dețin o flotă de sateliți mici, CubeSat. Aceștia captează semnale radio de la sateliții de navigație și folosesc propagarea lor atmosferică și reflexiile la sol pentru a studia temperatura, umiditatea atmosferei și a solului, cât și înălțimea valurilor.

Însă cel mai bun mod de a îmbunătăți prognozele este de a umple golurile lăsate de sateliții mai mari. Începând cu anii 1970, coloana vertebrală a previziunilor meteorologice au fost sondele cu microunde, care măsoară spectrele unor gaze precum vaporii de apă și dioxidul de carbon, și cartografiază prezența lor în funcție de altitudine. Instrumentele de pe de sateliți mari cu orbită polară trebuie să se afle la o distanță de câteva sute de kilometri pentru a detecta aceste semnale, astfel încât nu pot acoperi întreaga atmosferă în mod continuu. Un sistem cu mai multe elemente,  sau chiar mai mobile, ar permite măsurători mai frecvente, ceea ce ar fi de mare ajutor în monitorizarea uraganelor și a curenților atmosferici, de exemplu.

Este exact ceea ce demonstrează Tropics al NASA, un sistem de patru CubeSats lansat anul trecut. Dezvoltați la MIT, sateliții care zboară în tandem, și au făcut deja observații fără precedent asupra formării nucleelor de uragan. Intenționează să construiască 18 sateliți similari în viitorul apropiat, cu scopul de a permite constelației să viziteze orice punct de pe Pământ în mai puțin de o oră. Sateliții geostaționari mari vor rămâne, pentru că sunt foarte importanți pentru imaginea de ansamblu, iar aceste instrumente spațiale trebuie să fie mari pentru a vedea Pământul de la o asemenea distanță. Însă potrivit experților, instrumentele mai mici care lucrează împreună cu aceștia ar putea face o diferență uriașă în ceea ce privește acuratețea prognozelor meteorologice în următoarele decenii, precum și în alte domenii.