Uranus și Neptun au fost vizitate o singură dată de o sondă spațială umană, când Voyager 2 a trecut de ei în urmă cu aproape 40 ani. În cadrul acestor vizite, cercetătorii au măsurat câmpuri magnetice care păreau diferite de cele din jurul altor planete. Un studiu recent sugerează că măsurătorile obținute de la Uranus ar fi putut fi afectate de emisiile solare, datele fiind destul de dificil de descifrat. Noile cercetări sugerează, că anomaliile magnetice se datorează oceanelor de sub atmosferă.
Conform teoriilor curente, planetele gigantice au straturi de gaz la exterior, straturi lichide în partea de dedesubt și un miez solid în centru. Burkhard Militzer de la UC Berkeley a construit un model computerizat pentru a încerca să explice câmpurile magnetice măsurate. Iar rezultatele sugerează că sub atmosfera planetelor se găsesc apă lichidă, metan și amoniac.
Există o presiune ridicată sub atmosferă, care creează două straturi distincte: un strat de hidrocarburi și amoniac dedesubt, care a pierdut o parte din hidrogen, și un strat de apă și hidrogen deasupra. Modelul sugerează că Uranus ar putea avea un miez stâncos de mărimea lui Mercur. Acesta este înconjurat de un strat bogat în hidrocarburi cu o grosime de 8.000 kilometri. Deasupra acestuia se află un strat de apă de aceeași grosime, iar peste toate acestea se află o atmosferă groasă de 5 000 kilometri.
Neptun este asemănător ca mărime cu Uranus, dar nu este chiar geamănul său. Este mai greu, dar mai mic decât Neptun. Este estimat să aibă o atmosferă mai rară și un miez mai mare (aproximativ de mărimea lui Marte), dar conține două straturi la fel de groase de apă și hidrocarburi. "Avem ceea ce aș numi o teorie bună a motivului pentru care Uranus și Neptun au un câmp magnetic cu adevărat special, foarte diferit de cel al Pământului, Jupiter și Saturn", spune Militzer.
Măsurătorile efectuate de Voyager 2 sugerează că câmpurile magnetice ale lui Uranus și Neptun sunt dezordonate, nu au un sistem mai permanent orientat nord-sud pe care îl vedem pe Pământ. Potrivit lui Militzer, motivul este lipsa fluxului termic pe aceste două planete. Conform modelului, stratul de hidrocarburi este stratificat stabil, aproape ca un polimer de plastic, astfel încât nu permite circularea căldurii.
Va fi interesant de văzut dacă modelul poate fi utilizat pentru a verifica măsurătorile lui Voyager 2. Se crede că o furtună solară a cauzat apariția pe Uranus a unui număr de anomalii magnetice ciudate, care nu sunt tipice planetei, așa că ar putea fi interesant să le analizăm, preconizează experții.
