În prezent, Marte este o planetă rece și uscată, dar nu a fost întotdeauna așa. Dacă ne uităm la formațiunile și caracteristicile de la suprafața planetei, este clar că odată a existat apă lichidă pe suprafață, care a sculptat văile râurilor și paturile lacurilor. Marte încă mai are apă la suprafață și sub suprafață sub formă de gheață, dar planeta este în prezent prea rece pentru a o lichefia.

Așadar, există doar două locuri în care poate exista apă lichidă: sub sau deasupra suprafeței. Marte a avut probabil o atmosferă mai densă în primul miliard de ani de existență, ceea ce ar fi putut ajuta la prevenirea evaporării apei din atmosferă, în spațiu. Atmosfera lui Marte este acum de aproximativ 100 de ori mai puțin densă decât cea a Pământului, iar o parte din apă a scăpat probabil în spațiu pe măsură ce atmosfera a devenit mai subțire.

Cealaltă direcție este în jos. Și tocmai pentru a studia subsolul planetei, NASA a trimis modulul de aterizare InSight pe Marte pentru a-i studia interiorul cu ajutorul metodelor seismologice. Examinând vibrațiile seismice provenite de sub suprafață, cercetătorii pot schița o imagine a straturilor de dedesubt pe măsură ce vibrațiile trec prin ele. Pe lângă descoperirea altor lucruri interesante, cum ar fi numărul de meteoriți care lovesc Marte în fiecare an, datele obținute de modulul de aterizare le vor spune mai multe despre resursele de apă de pe Marte.

"Înțelegerea ciclului apei marțiene este esențială pentru a înțelege evoluția climei, a suprafeței și a interiorului", a declarat într-o declarație Vashan Wright, geofizician la Scripps Institution of Oceanography și conducătorul noii cercetări. "Acesta poate fi un punct de plecare util pentru a determina unde se află apa și câtă cantitate există".

Modelul, bazat pe rata variabilă de propagare a cutremurelor marțiene, arată că o crustă centrală de roci ignoase fragmentate, saturate cu apă lichidă, pare să fie cea mai bună explicație pentru datele existente. Presupunând că zona lui InSight este reprezentativ, cercetătorii estimează că în primele 10 kilometri de crustă cu o porozitate de 0,1-0,2 s-ar putea ascunde un strat total de 1-2 kilometri de apă. Această cantitate este mai mare decât volumul de apă din presupusele oceane marțiene antice, astfel încât experții cred că este posibil ca scoarța marțiană să nu fi pierdut cea mai mare parte a apei sale.

Din păcate, apa din crustă este probabil inaccesibilă viitorilor astronauți, deoarece se află între 11,5 și 20 de kilometri sub suprafață. Dar descoperirea ar putea oferi un nou loc de căutare a vieții pe planetă. Descoperirea existenței unui corp mare de apă lichidă, oferă o idee despre cum ar fi putut fi clima, adaugă Michael Manga, profesor de științe planetare la Berkeley.

Apa este necesară pentru viața așa cum o știm, continuă Manga, care spune că este ușor de imaginat că scoarța centrală este încă locuibilă. Acesta este cazul pe Pământ: există creaturi în cele mai adânci mine, precum și pe fundul oceanului. Pe Marte, nu am găsit încă dovezi de viață, dar cel puțin am identificat un loc care, în principiu, ar putea susține viața.