Experții au identificat un mineral în rocile de pe Lună, ceea ce sugerează că scoarța acestui corp a conținut cândva mult mai multă apă decât se credea până acum. Mineralul în cauză este apatita, cel mai frecvent fosfat care se găsește în oasele și dinții noștri. Mineralul conține elemente volatile în structura sa și se formează în prezența apei.

O mare parte din ceea ce știm despre geologia lunară a fost obținută din rocile colectate în timpul misiunii Apollo. Însă aceste mostre pot dezvălui doar o mică parte din istoria Lunii. Rocile care au fost smulse din corpul ceresc, în diferite momente din istorie, și apoi transportate pe Pământ sub formă de meteoriți oferă o imagine foarte diferită a trecutului Lunii față de lumea uscată pe care o dezvăluie mostrele Apollo.

Tara Hayden, autoarea principală a studiului care raportează rezultatele studiului, a descoperit că unul dintre meteoriții găsiți în Arabia Saudită în 2015 provine de pe Lună. Analiza a arătat de unde a provenit, iar compoziția sa a dezvăluit și alte fapte interesante.

"Am fost atât de norocoși că meteoritul nu numai că provenea de pe Lună, dar conținea în mod remarcabil substanțe chimice care sunt vitale pentru înțelegerea noastră privind mineralele lunare cu conținut de apă", spune Hayden. "Meteoriții lunari dezvăluie noi detalii interesante despre evoluția Lunii și ne extind cunoștințele dincolo de mostrele colectate în timpul misiunilor Apollo. Și, pe măsură ce începem o nouă fază a explorării lunare, abia aștept să văd ce vom afla despre partea îndepărtată a Lunii."

Meteoritul în cauză este o bucată din scoarța lunară care a fost aruncată în spațiu în urma unui impact în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani - imediat după ce sa format Luna. Conform teoriilor actuale, companionul nostru s-a format atunci când un corp planetar de mărimea lui Marte s-a izbit de Pământ, aruncând pe orbită suficient material pentru a forma Luna. Ce elemente erau prezente la început nu este clar și lipsesc multe informații despre perioada care a urmat.

Dar ceea ce este sigur este că experții din acest studiu sunt primii care au identificat apatita în crusta timpurie a Lunii, ceea ce este incredibil de interesant, deoarece dezvăluie o etapă necunoscută din istoria acestuia. Analiza lui Hayde sugerează că scoarța timpurie a Lunii a fost semnificativ mai bogată în apă decât se credea până acum, iar izotopii stabili volatili dezvăluie o istorie și mai complexă decât se credea.

Experții ar putea avea în curând la dispoziție mai multe eșantioane lunare, deoarece astronauții umani sunt programați să se întoarcă pe Lună în curând în cadrul misiunii Artemis III. Mostrele pe care le vor colecta vor oferi noi informații despre istoria Lunii. "Cunoaștem cele mai multe despre istoria apei de pe Lună din mostrele Apollo, dar aceste mostre reprezintă doar aproximativ cinci procente din suprafața totală a Lunii", spune Hayden. "Până când vom obține mai multe mostre din viitoarele misiuni Artemis, vom avea doar meteoriți din restul suprafeței".