Înregistrările realizate de leii de mare, echipați cu camere video ușoare, au permis cercetătorilor să obțină informații despre zone neexplorate anterior al fundului mării din largul coastei sudice a Australiei. Rezultatele, publicate în Frontiers in Marine Science la 7 August, combină înregistrările video surprinse de animale cu un model de învățare automată pentru a produce hărți detaliate ale fundului oceanului. Imaginile camerei arată modul în care diferite habitate și specii sunt distribuite în regiune.
"Acestea sunt habitate marine deosebit de adânci și îndepărtate, care nu pot fi accesate prin măsurători convenționale", spune coautorul studiului, Nathan Angelakis, cercetător în ecologie și biologie evolutivă la South Australian Institute for Research and Development. "Cu datele pe care le colectăm, explorăm părți ale oceanului care nu au fost cartografiate până acum".
Înțelegerea mai detaliată a fundului mării este importantă dintr-o serie de motive, inclusiv conservarea mediului marin, navigația și prezicerea unor pericole precum tsunami-urile. Însă, până în prezent, doar 26% din fundul maritim a fost cartografiat la rezoluție înaltă. Acest lucru se datorează în parte provocărilor legate de explorarea adâncurilor, unde presiunea este extrem de ridicată și iluminarea este redusă. Pentru a cartografia fundul mării, cercetătorii folosesc de obicei vehicule subacvatice operate de la distanță sau camere lansate de pe nave, însă ambele metode sunt costisitoare și necesită mult timp.
Angelakis și colegii săi au încercat o abordare mai analoagă: au apelat la ajutorul leilor de mare australiene sălbatice (Neophoca cinerea). Aceste animale își petrec cea mai mare parte a timpului pe fundul mării, unde se hrănesc pe platoul continental, partea oceanului mai îndepărtată de linia de coastă. Teoria cercetătorilor a fost că prin urmărirea mișcărilor focilor, ar putea aduna informații atât despre topografia fundului mării, cât și despre caracteristicile diferitelor habitate.
Autorii au atașat senzori pe plasturi din neopren de pe spatele a opt femele adulte, din două dintre cele mai mari colonii de lei de mare din Australia. Echipamentul, care include dispozitive de urmărire GPS, camere foto și senzori de mișcare, a fost conceput pentru a fi mic și ușor - cântărind mai puțin de 1% din greutatea generală a focilor. La sfârșitul proiectului, membrii echipei au putut îndepărta senzorii fără a le răni.
Leii de mare au înregistrat un total de 89 ore de filmare, acoperind șase habitate diferite ale fundului mării, de la nisip neted la "pajiști" de varec. Cercetătorii au folosit înregistrările pentru a evalua biodiversitatea din aceste zone și pentru a compara zonele vizitate de cele două colonii. Înregistrările video au fost utilizate pentru a testa acuratețea unui model de învățare automată conceput pentru a prezice habitatele de pe fundul mării pornind de la variabile precum temperatura suprafeței mării și distanța de la țărm. Acest lucru a arătat că modelul are o acuratețe de peste 98%. "Marele punct forte al acestei cercetări este că datele pe care le-am colectat pot fi utilizate pentru a modela alte zone necunoscute", spune Angelakis.
De asemenea, echipa dorește să utilizeze datele pentru a explora modul în care factori precum adâncimea și aportul de nutrienți afectează distribuția habitatelor și biodiversitatea de pe fundul mării. Acest lucru ar putea contribui la explorarea valorii ecologice a diferitelor habitate și zone marine pentru leii de mare, stimulând eforturile de conservare. Utilizarea senzorilor montați pe leii de mare este considerată de alții ca o modalitate foarte bună de a colecta date de înaltă rezoluție din locuri greu accesibile. În viitor, experimentul ar putea fi reprodus în alte regiuni și cu alți senzori, contribuind la explorarea mai rapidă a fundului mării.
