Telescopul spațial James Webb al NASA și-a îndreptat recent privirea spre Uranus, o planetă încă destul de misterioasă. Planeta gigantică, întoarsă pe o parte, prezintă o imagine extrem de dinamică cu inelele, luni, furtuni și alte caracteristici atmosferice, inclusiv o calotă polară sezonieră. Imaginea care tocmai a fost publicată este o versiune îmbunătățită a versiunii în două culori publicată la începutul acestui an, cu lungimi de undă suplimentare pentru a oferi o imagine mai detaliată.

Ca o dovadă a sensibilității lui Webb, acesta a reușit să capteze cu succes inelele subțiri interioare și exterioare ale lui Uranus, inclusiv inelul Zeta, care este greu de înțeles. Acesta din urmă este inelul foarte subțire și difuză, cel mai apropiat de planetă. Au fost capturate mai multe luni, dintre cele 27 cunoscute.

Când Voyager 2 a fotografiat Uranus în domeniul vizibil în anii 1980, planeta părea o sferă calmă, uniform albastră. Dar în infraroșu, aceasta este o lume înghețată foarte specială și dinamică plină de caracteristici atmosferice interesante. Una dintre cele mai izbitoare dintre acestea este calota noroasă polară nordică sezonieră a planetei, cu un interior deschis și un exterior mai întunecat. La sud de calota polară, sunt vizibile o serie de furtuni. Numărul de furtuni, precum și frecvența și locul în care acestea apar în atmosfera lui Uranus se datorează unei combinații de influențe sezoniere și meteorologice.

Calota polară pare să devină mai pronunțată atunci când polul planetei începe să se îndrepte spre Soare, pe măsură ce se apropie de solstițiu și primește mai multă lumină solară. Uranus va ajunge la următorul solstițiu în 2028, iar astronomii sunt curioși să vadă cum se vor schimba aceste structuri în perioada următoare. Deoarece axa lui Uranus formează un unghi de aproximativ 98 de grade față de axa planului său orbital - adică pare că se rostogolește pe o parte - acesta are cele mai extreme anotimpuri din sistemul solar. Timp de aproape un sfert din anul uranian, Soarele strălucește doar la un singur pol, în timp ce cealaltă jumătate a planetei este învăluită într-o iarnă întunecată timp de 21 de ani.

Uranus prezintă un interes deosebit și pentru că poate servi drept model important pentru studiul celor aproape 2000 de exoplanete de dimensiuni similare descoperite în ultimele decenii. Ea îi poate ajuta pe astronomi să înțeleagă cum funcționează planetele de această mărime, cum este meteorologia lor și cum s-au format.