Administrația americană, condusă de președintele Donald Trump, a semnat în urmă cu câteva zile un memorandum (MoU) cu șeful Intel, conform căruia guvernul american va achiziționa o participație de 9,9% la Intel, în schimbul a 8,9 miliarde dolari.
Acordul dintre părți părea un lucru pozitiv, care ar putea contribui la creșterea încrederii investitorilor și a pieței, dar ar putea ajuta Intel să își continue procesul de restructurare mai eficient, și să revină pe drumul cel bun cât mai curând posibil. Desigur, acest aspect înseamnă că guvernul SUA devine cel mai amre acționar al acestuia, iar cu unii au glumit pe temp, Intel devine parțial al plătitorilor de taxe, deci al Americii.
De atunci, Intel a detalia într-un document al Securities and Exchange Commission (SEC) că participația de 10% a guvernului ar putea cauza o serie de probleme pe termen lung, care ar putea afecta negativ acționarii, investitorii, partenerii de afaceri și angajații companiei. Ar putea avea un impact negativ chiar și asupra comerțului internațional al Intel.
Una dintre cele mai mari îndoieli ale companiei se referă la dezvoltarea comerțului internațional. În anul fiscal 2024, 76% din veniturile totale au provenit din vânzări externe, ceea ce reprezintă o parte destul de mare din cele 53,1 miliarde dolari. Cel mai mare partener comercial străin a fost China, cu 29% din vânzările totale provenind din această țară, iar Statele Unite au ocupat locul al doilea cu 24,5%, urmate de Singapore cu 19,2% și Taiwan cu 14,7%. Acum, când guvernul SUA devine cel mai mare acționar al Intel, compania este expusă în mod direct la regulile comerciale și tarifare imprevizibile ale lui Donald Trump, care ar putea avea un impact negativ asupra afacerilor cu clienți și guverne străine. În calitate de cel mai mare acționar, guvernul SUA poate impune reguli specifice, fie restricții, interdicții sau chiar legi specifice care se aplică unei anumite regiuni sau unui anumit partener.
Problemele care pot apărea pe termen lung includ reacții negative din partea acționarilor, rivalilor, furnizorilor și angajaților. Există și riscul ca o nouă administrație americană, cu o compoziție și o conducere diferită, să modifice acordul sau chiar să o anuleze, cu consecințe forte detrimentale.
Intel va pune la dispoziția guvernului SUA 433 milioane acțiuni în schimbul sumei de 8,9 miliarde dolari. Primele 275 milioane vor fi transmise atunci când se va primi prima parte a sumei, iar următoarele 159 milioane vor fi transmise atunci când se vor primi fondurile acordate în cadrul programului Secure Enclave. În cazul în care Intel nu primește toți banii, de exemplu în cadrul programului Secure Enclave, doar jumătate pentru această fază vor fi transferate, cealaltă jumătate va fi exclusă din acord și va rămâne la Intel.
Între timp, președintele Statelor Unite ale Americii este încântat de acord, deoarece spune că guvernul american a achiziționat o participație de 10 % la Intel fără să plătească nimic în plus. El nu înțelege de ce oameni nu sunt mulțumiți de această manevră inteligentă, chiar dacă afacerea ar putea face Statele Unite ale Americii mai bogate pe măsură ce prețul acțiunilor crește, ceea ce este în cele din urmă un scenariu bun și ar putea crea noi oportunități și locuri de muncă. Cine nu ar vrea să facă o astfel de afacere...
Va beneficia Intel de această afacere pe termen lung? Rămâne de văzut, dar pe baza celor de mai sus, situația nu este atât de clară, și nu neapărat pozitivă pentru Intel. Afacerea pare a fi un forțaj ca Intel să ofere mai mult pentru suma deja stabilită în Chips Act
