Se pare că fuziunea unor pitice albe mai mici a creat două obiecte astronomice misterioase, care sunt chiar și ele pitice albe. Aceste corpuri cerești au proprietăți misterioase, care indică că aparțin unei noi clase de stele. Mai mult, unul dintre ele este înconjurat de un inel inel înjumătățit, ciudat. Perechea în sine oferă o demonstrașie a faptului că moartea stelelor nu este întotdeauna finală.

În cadrul cercetărilor sale postdoctorale, Ilaria Caiazzo, profesor adjunct la Australian Institute of Science and Technology, a descoperit un obiect ceresc, ZTF J2008+4449, care emite raze X. Emisiile de lungă durată și cu lungimi de undă scurte, provin de obicei de la piticele albe, și pot fi atribuite materialului care cade pe steaua moartă, care la rândul său provine dintr-un alt corp ceresc.

"Inițial, am crezut că este un sistem binar", spune Andrei Cristea, care este în prezent doctorand sub îndrumarea lui Caiazzo. Piticele albe din sistemele binare extrag adesea material de la stelele din secvența principală care le însoțesc. Cel mai spectaculos rezultat a acestor interacțiuni este o supernovă, dar uneori se produc doar explozii de raze X.

Dar cercetătorii nu au găsit nici un semn al unei stele însoțitoare, defapt nu pare să existe nici una în sistem. Materia extrasă trebuie să provină de undeva din apropiere, dar pur și simplu lipsește în acest sistem. ZTF J2008+4449 se rotește pe axa sa la fiecare 6,6 minute, deci dacă ar avea un companion, acesta ar fi aproape în contact cu ea.

Cristea a numit ZTF J2008+4449 Gandalf, pentru că vrăjitorul respectiv obișnuiește să vorbească în ghicitori. "Dacă Gandalf ar fi membră a unui sistem dual, ar fi extrem de asincronă, ceea ce l-ar face și mai misterioasă decât este", spune cercetătorul.

În schimb, o examinare atentă a Gandalf a dezvăluit un semnal similar cu cel care apare atunci când o pitică albă este înconjurată de un disc de materie. Dar, în acest caz, semnalul a produs două semnale în fiecare șase minute. "Nu am văzut niciodată așa ceva la nici o pitică albă", spune Cristea. Semnalul sugerează că ele originează de la un inel semicircular de gaz ionizat care orbitează în jurul lui Gandalf, fiind prins în câmpul magnetic al său.

Cum s-ar putea forma și persista un astfel de inel semicircular este încă neclar. Cu toate acestea, o altă pitică albă, ZTF J1901+1458, descoperită în 2021 și denumită "Moon-Sized" deoarece este cel mai mic obiect de acest tip găsit vreodată, și seamănă mai mult cu Luna ca mărime decât fostele stele tipice de mărimea planetelor, poate fi utilă ca punct de comparație. În ciuda acestui fapt, Moon-Sized este foarte aproape de masa maximă pe care o pitică albă o poate atinge fără să explodeze (cu 30 % mai mare decât Soarele).

Ca și Gandalf, Moon-Sized este foarte magnetică și se rotește rapid, deci este puțin probabil să aibă un companion. Cu toate acestea, este o stea cu emisie intensă de raze X. Datele observaționale sugerează că Moon-Sized nu are inel sau inel, dar vârsta sa este foarte curioasă: Gandalf s-ar fi putut forma în urma unei coliziuni în urmă cu aproximativ 60-70 milioane ani, dar Moon-Sized s-ar fi putut forma în urmă cu aproximativ 500 milioane.

Deoarece magnetismul tinde să slăbească în timp, înseamnă că fie Moon-Sized a evitat cumva îmbătrânirea, fie a avut un magnetism extrem de mare la început. O altă caracteristică importantă a lui Moon-Sized este că nu pare să fie contaminată cu materialele pe care piticele albe le colectează adesea de pe asteroizii sau planetele pe care le-au inhalat.

În ciuda diferențelor, există atât de multe asemănări între cele două corpuri încât experții le văd ca pe o nouă clasă de pitice albe. Un alt fapt interesant este că obiectele nu sunt foarte îndepărtate: Moon-Sized se află la doar 130 de ani-lumină distanță, iar Gandalf este la aproximativ 1100 ani-lumină. Acest lucru sugerează că există mult mai multe astfel de obiecte în proximitate.

Echipa sugerează trei scenarii posibile pentru formarea unor astfel de stele: unul este ca ele să se formeze de la o stea foarte magnetică care se rotește suficient de repede pentru a-și ejecta o parte din propriul material. Cealaltă posibilitate este ca să se formeze prin fuziunea a două pitice albe, lăsând în urmă material care orbitează noul obiect, astfel încât să cadă foarte încet pe acesta. A treia posibilitate este ca materialul care orbitează să provină dintr-o sursă independentă, dar să cadă tot încet.