Indiferent dacă crezi sau nu în ideea că nu se mai face nimic nou, trebuie să recunoști că a crea ceva revoluționar, ceva uriaș - mai ales în jocurile video - este o sarcină aproape imposibilă.
Un exemplu în acest sens este cea mai recentă capodoperă a Larian Studios, al cărui succese datorat complexității, a personajelor sale și a integrării a o mie de fațete ale lumii. Nici dacă vrem să fim foarte duri, nu prea avem ce să criticăm. Ceea ce au pus laolaltă este cu adevărat o capodoperă. Similar a fost Disco Elysium care a excelat prin profunzimea și povestea sa, prin personajele sale și stilul grafic desenat/pictat, unic.
În Dark Envoy, poți regăsi multe influențe: un pic de Dungeon Siege, ceva mecanici de raid MMO și o mare doză de steampunk fantasy, amestecat. Considerând ingredientele, e doar o întrebare cum se potrivesc, dar am văzut niște hibrizi neobișnuiți, totuși funcționale. Execuția este o poveste foarte diferită, iar studiourile indie/independente au avut întotdeauna un mare avantaj prin faptul că procesul creativ trebuie să treacă prin 30 de manageri, 5 regizori, 15 marketeri și mii de întâlniri pentru fiecare idee și uriașa întrebare conceptuală dacă părul protagonistului ar trebui să fie șaten sau un sfert de nuanță mai închis.
Sarcasmul provine în principal din faptul că bugetul uriaș și echipa de profesioniști nu garantează aproape nimic. Poți să te uiți la rezultatul final, apoi să comentezi și dacă e nevoie, există mai multe comentarii online decât vei avea vreodată nevoie.
Cel mai adesea ne imaginăm lumea în dualități. Acest lucru poate fi bun/rău, dar de multe ori este suficient să îi avem pe "ei" și pe "noi", iar ideologiile, conținutul și idealurile din spatele lor sunt lipite cu rezultate mai bune sau mai rele. Lumea din Dark Envoy, Jaän, se bazează pe un concept în care oamenii au fost sosit în lume ca străini, nu el al lor, sunt doar acceptați.. cu greu.
Locuitorii inițiali, elfi, umbre și kranniți (forme de viață bazate pe minerale/elemente) alcătuiesc consiliul bazat pe magie, numită "Liga". Pe cealaltă parte se află Imperiul, bazat pe tehnologia creată de oameni, cu roboți/golemi uriași alimentați de mana și unități blindate.
Este o structură foarte simplă, este ușor de separat cine ce reprezintă și ce tehnologie și unități reprezintă. Cu toate acestea, noi vom fi cei care, în calitate de neutri - pentru că am crezut în mod naiv că există așa ceva - vom proceda clandestin ún zone vizitate rar în cercetarea culturilor și în descoperirea ruinelor antice. Jocul se referă la cei doi protagoniști ca fiind vânători de relicve și arheologi, care pe lângă obiectivului vizat, trebuie să fie capabili să facă față și în luptă. Casa noastră, o locație construită pe un oraș antic numit City of Bones, este un punct de plecare ideal, deoarece Malakai și Kaela nu numai că o prezintă ca pe un loc departe de războiul - și de orice altceva - care face ravagii în restul lumii, dar oferă și o privire alternativă în lumea ruinelor, a tehnologiei și a pericolelor lăsate în urmă de rasele antice.
Jocul reușește să strecoare toată frumusețea locurilor, precum și luptele și acțiunea tipice jocurilor de rol. Primești orașe și hărți fixe, dar, în plus, ai un cuvânt de spus în derularea evenimentelor. Pe de o parte, jocul aruncă 2 hărți suplimentare explorabile - și, mai important, jefuibile - alături de fiecare misiune principală. Mărimea și dificultatea acestora ridică întrebarea cât de mult timp și efort vrem să investim în ele. Cele mici pot fi finalizate în aproximativ 20 de minute, cele mai mari necesită cam dublu, plus că trebuie neapărat să procedați încet, fiind dificile, altfel veți dubla timpul alocat cu reîncărcări.
E necesar să luați decizii în mod constant în cadrul firului principal al poveștii, ceea ce este pozitiv. Pe de o parte, consecințele sunt mai puțin previzibile. Puteți însă rejuca prin Dark Envoy de mai multe ori. Am regretat însă că deciziile pașnice, sociale sau comunitare sunt întotdeauna reprezentate de Kaela, iar distrugerea și agresivitatea de Malakai.
Lupta menționată mai sus este construită pe elemente tipice, dar bine executate. Se folosesc abilități, sunt pasive, metode diferite de protecție, există rezistențe/imunități, iar hărțile sunt pline de capcane și butoaie care explodează. De asemenea, poți suspenda lupta oricând, având șanse mai bune pentru micromanagement.
Interesant este faptul că poți regla oprirea/încetinirea timpului pe mai multe nivele, alegând să încetinești jocul doar puțin sau aproape până la oprire. De asemenea, dezvoltatorii au ascuns mici indicii de lore și informații suplimentare și curiozități, în hărți, cu ajutorul unor jurnale. Dacă însă vrei să treci peste tot cu o abordare orientată spre acțiune, nu vei pierde mare lucru.
Dialogul este uneori foarte clișeic, iar lumea este puțin cam monocromă, dar asta nu este neapărat o problemă, ci mai degrabă o chestiune de gust. Cu toate acestea, este greu de trecut peste faptul că de două ori din 4 playthrough-uri (asta din păcate 50% între prieteni) jocul a înghețat bocnă. Autosave-ul a salvat situația, dar după patch-ul 1.2 ar fi frumos să nu mai dai peste așa ceva. Ca action-RPG, totuși, Dark Envoy este un joc complet corect, face ceea ce trebuie să facă. Au pus multă energie în lume și în sistemul de luptă pentru a arăta varietate în afară de șabloanele binecunoscute.
