Cercetătorii cunosc de mult timp acest fenomen, cunoscut sub numele de efect placebo, în care un medicament sau un tratament fără un ingredient activ poate obține un efect terapeutic, însă mecanismele biologice din spatele acestuia sunt încă necunoscute. Membrii unei echipe de cercetare în neuroștiințe au identificat recent circuite cerebrale la șoareci care ar putea ajuta la explicarea modului în care placebo ameliorează durerea.

În studiul lor publicat în revista Nature, cercetătorii raportează că au monitorizat părți ale creierului care au fost activate la șoarecii condiționați să amelioreze durerea. Acest lucru modelează modul în care oamenii experimentează efectul placebo atunci când li se administrează o pastilă fără medicament specific. Spre surprinderea lor, au găsit activitate în cerebel și trunchiul cerebral, părți ale creierului care, după cunoștințele noastre, sunt legate de mișcare și coordonare decât de senzația de durere.

"Nu aveam nici o perspectivă reală asupra modului în care apare efectul placebo și dacă este un fenomen real", spune Clifford Woolf, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Harvard. "Cred că acest lucru ajută la dovedirea faptului că este un fenomen real". Descoperirile ar putea conduce la noi modalități de tratare a durerii în timp, spune coautorul studiului Grégory Scherrer, neurobiolog la Universitatea din Carolina de Nord.

Studiile de imagistică asupra oamenilor au arătat că ameliorarea durerii prin placebo este legată de activitatea într-o regiune a creierului numită trunchiul cerebral și cortexul cingulat anterior. Pentru a testa acest efect, Scherrer și echipa sa au conceput un experiment în care șoarecii au primit un răspuns analgezic asemănător placebo. Ei au folosit două camere, una cu o podea plăcut caldă și cealaltă cu o podea dureros de fierbinte, și au condiționat animalele să se aștepte la ameliorarea durerii atunci când intrau în camera mai rece din camera mai fierbinte. Apoi au încălzit ambele camere la temperaturi dureroase și au constatat că șoarecii condiționați prezentau o reducere a comportamentului legat de durere atunci când pășeau pe podeaua care era mai rece anterior.

Echipa de cercetare a utilizat instrumente de imagistică funcțională pentru a identifica grupurile de neuroni care au fost active în timpul experimentului placebo. Unul dintre acestea a fost în nucleul pontin (Pn), o zonă a trunchiului cerebral care conectează cortexul la cerebel și care nu a fost asociată anterior cu durerea.

Pentru a înțelege mai bine rolul acestor neuroni în ameliorarea durerii, autorii au analizat ce se întâmplă atunci când activitatea lor este blocată. Atunci când neuronii Pn au fost blocați, șoarecii condiționați cu placebo au prezentat comportamente de ameliorare a durerii, cum ar fi lingerea labei, îndreptarea și săritul mai rapid. Șoarecii cu neuroni Pn activi, pe de altă parte, prezentau aceste comportamente mai lent, deoarece nu simțeau aceeași durere în aceleași condiții, spune Scherrer.

Analiza a 4932 de neuroni Pn a arătat că 65% dintre celule au receptori opioizi care răspund la compușii endogeni, sau care calmează durerea, produși în organism și activați de analgezice puternice. Neuronii cu receptori opioizi se găsesc în trei zone ale cerebelului despre care nu se credea anterior că joacă un rol în ameliorarea durerii.

Cercetarea ar putea deschide căi noi de înțelegere a modului în care acționează analgezicele existente și ar putea conduce la dezvoltarea unor medicamente mai eficiente. În timp, experții ar putea explora modul de activare a circuitelor neuronale din trunchiul cerebral și cerebel fără a se baza pe efectul placebo, adesea imprevizibil, pentru a suprima durerea. Înțelegerea circuitelor cerebrale implicate ar putea să clarifice de ce și cum funcționează unele tratamente împotriva durerii, cum ar fi terapiile cognitiv-comportamentale și stimularea magnetică transcraniană.