Asociația pentru Standardele Electronice Video (VESA) a produs cea mai recentă ediție a standardului DisplayHDR, care este în concordanță cu progresele înregistrate în tehnologia de afișare și care include cerințe mai stricte pentru afișajele mobile și desktop, decât versiunea 1.1.

VESA intenționează să permită dispozitivelor aflate în curs de dezvoltare și celor care sunt în curs de lansare să poată utiliza versiunea 1.1 a standardului DisplayHDR pentru o perioadă de timp, în ceea ce privește testele necesare pentru obținerea certificării, deoarece un număr bun de astfel de dispozitive sunt încă certificate în conformitate cu acest standard. Se preconizează utilizarea versiunii 1.1 a standardului DisplayHDR pentru monitoare, doar până la sfârșitul lunii Mai 2025 și pentru afișajele pentru notebook-uri până la sfârșitul lunii Mai 2026, după care cerințele versiunii 1.2 a standardului DisplayHDR vor fi singurele care se vor aplica în cazul în care un produs este supus certificării DisplayHDR de către producătorul său.

Versiunea 1.2 a standardului DisplayHDR stabilește cerințe mai stricte pentru diferite ecrane, iar modificările au fost făcute în consecință pentru diferitele niveluri DisplayHDR. Printre modificări, ediția DisplayHDR 1.2 are acum o viziune mai strictă asupra fidelității culorilor și a proprietăților de reprezentare a culorilor, care are ca scop creșterea acurateței culorilor pentru dispozitivele certificate DisplayHDR 1.2.

Acest lucru înseamnă că DisplayHDR 400, considerat nivelul de intrare, necesită acum un anumit nivel de acoperire a spațiului de culoare DCI-P3 (90%), în timp ce pentru nivelurile 500, 600 și 1000, cerința DCI-P3 a fost mărită pentru a le alinia la clasa 1400 (95%). O schimbare importantă este că la nivelul 400 este acum necesară o adâncime minimă a culorilor de 8 biți+2 biți, care poate fi obținută de producătorii de ecrane prin utilizarea FRC (Frame Rate Control) și a Dithering-ului. În esență, acest lucru face ca cerința să fie uniformă pentru toate nivelurile DisplayHDR, ceea ce este binevenit.

O altă modificare interesantă și importantă este că metoda utilizată pentru testarea nivelului de luminozitate a fost modificată, astfel încât, în loc să se măsoare cu un fundal negru, măsurarea se face acum prin testarea a 10% din suprafața din centrul afișajului, dar și introducerea nuanțelor de alb și măsurarea a doar 8% din centrul afișajului într-o zonă pătrată. Această metodă iluminează nu doar o anumită zonă a afișajului, ci întregul afișaj, rezultând o condiție mai realistă pentru a ilustra situația în care un videoclip HDR este afișat într-un mediu SDR.

Testele pentru luminanță/luminozitate au fost înăsprite, la fel ca și măsurătorile privind precizia punctului alb. Testele de luminozitate/densitate luminoasă măsoară pe o gamă mai largă, efectiv de la 1 cd/m2 până aproape de luminozitatea maximă specificată în nivelul de performanță DisplayHDR.

Standardul testează și pâlpâirea subtitrărilor afișate rapid, pentru a verifica funcționarea corectă a tehnologiei Local Dimming. Nivelurile de negru sunt măsurate la mai multe niveluri pentru a se asigura că editorii foto, video și consumatorii de conținut obțin nivelul corect de detalii în afișajele lor, inclusiv informațiile vizuale din jurul umbrelor. Există și un nou test de nivel de negru HDR vs SDR, care așteaptă performanțe de nivel de negru premium în modul HDR, contribuind în același timp la reducerea consumului de energie și la creșterea duratei de viață a bateriei, ceea ce este cel mai relevant pentru afișajele mobile din calculatoare portabile. Există un nou test privind raportul de contrast static, care încurajează utilizarea unor rapoarte de contrast mai mari la toate nivelurile datorită cerințelor mai ridicate, iar peste nivelul 1000 necesită prezența unui sistem 2D Local Dimming.

Testele construite în jurul standardului VESA DisplayHDR versiunea 1.2 sunt disponibile și acum, astfel încât producătorii se pot conforma din timp.