Există trei tipuri de neutrino:  electron, muon și tau. Aceste denumiri au fost inventate în legătură cu alte particule, deoarece neutrinio în cauză împărtășesc anumite proprietăți cu electronii, muonii și particulele tau. Aceștia diferă prin faptul că nu au sarcină electrică și sunt foarte ușori. În fiecare secundă, 100 de trilioane de neutrino trec prin corpul nostru, lucru pe care nu îl observăm, deoarece aceste particule interacționează foarte rar cu materia.

Detectarea interacțiunilor necesită observatoare care să poată detecta aceste evenimente extrem de greu de observat. De obicei, sunt implicate detectoare foarte mari cum ar fi detectoarele IceCube care au dus la descoperirea recentă, sunt îngropate într-un bloc uriaș de gheață din Antarctica. Dar detectarea nu este ușoară nici măcar în aceste condiții.

Se comportă ca niște fantome, dar oscilează între cele trei variante ale lor. Cea mai simplă explicație este că aceste oscilații se datorează faptului că particulele există ca combinații de mase diferite din punct de vedere cuantic. probabilitatea ca să fie ăntr-o anumită formă, variază tot timpul.

Cu toate acestea, până în prezent nu au fost descoperiți cele de forma tau, din surse extrasolare. Cercetătorii se așteptau ca astfel de evenimente să creeze o cascadă dublă, adică două semnale. Acest neutrino de mare energie se ciocnește cu elemente din gheață și emite lumină. Particula tau se dezintegrează apoi într-un nou neutrino tau, care emite din nou lumină.

Într-o nouă analiză a datelor IceCube din perioada 2011-2020, au fost observate șapte cazuri de astfel de semnale duble, iar echipa de cercetători consideră că șansele ca alte efecte de mediu să imite interacțiunea tau sunt mai mici de una la 3,5 milioane. Cu alte cuvinte, pare foarte probabil ca neutrino-ul tau să fi fost într-adevăr detectați și să fi provenit de la o distanță mai mare decât Soarele, posibil și din afara galaxiei .