Observația conform căreia totul este mai complicat decât ne așteptăm, pare să fie din ce în ce mai adevărată în ceea ce privește universul. Să luăm exemplul asteroidului Dinkinesh, prima țintă a misiunii Lucy al NASA. Pe măsură ce sonda spațială s-a apropiat, echipa a fost surprinsă să vadă imaginea unei luni care se mișca în jurul micului asteroid. Ceea ce nu erau pregătiți a fost faptul că nu era vorba de o lună, ci de două.

Obiectul numit Selam, este un asteroid dublu cu contact. Acesta este format din doi lobi de aproximativ aceeași dimensiune și nu este semnificativ mai mic decât corpul central din sistem. Dinkinesh are un diametru de 720 de metri, în timp ce cei doi lobi ai lui Selam au un diametru de 210 și 230 de metri. Selam se află la doar 3,1 kilometri de Dinkinesh și orbitează la fiecare 52,7 ore.

"Există mult mai multă complexitate în aceste corpuri cerești mici decât am crezut inițial", spune Jessica Sunshine, profesor la Universitatea din Maryland. "Cu ajutorul observațiilor suplimentare ale navei spațiale am putut analiza caracteristici precum rata de rotație a lui Dinkinesh și datele orbitale ale lui Selam. De asemenea, am obținut o mai bună înțelegere a materialelor din care ar putea fi alcătuite, ceea ce ne aduce cu un pas mai aproape de înțelegerea modului în care se formează corpurile cerești stâncoase și mai mari."

Analiza detaliată oferită de Lucy a dezvăluit o vale și o creastă proeminentă la ecuatorul lui Dinkinesh. O posibilitate pentru formarea lui Selam este că Dinkinesh ar fi pierdut material din cauza rotației sale, și poate că lumina soarelui nu a ajuns la suprafață în mod egal. Este posibil ca cei doi lobi ai lui Selam să se fi format din această sursă, și în cele din urmă să se fi ciocnit la o viteză atât de mică încât au supraviețuit și au fost rămas împreună.

Echipa de cercetători nu este sigură dacă acesta a fost scenariul real al formării lui Selam, dar noua cercetare deschide calea pentru a compara acest mic sistem cu alte sisteme binare. Didymos, care este unul dintre cei 15% dintre asteroizii apropiați de Pământ care au propria lună, ar putea fi o bază importantă.

"Personal, sunt foarte entuziasmat să compar sistemul binar Didymos cu acesta, mai ales pentru că par să aibă multe asemănări, de exemplu în ceea ce privește dimensiunea, forma generală, și posibil compoziția, în ciuda faptului că sunt situate în părți complet diferite ale sistemului solar", explică Sunshine. Sunshine a făcut parte din misiunea DART a NASA, care a folosit un proiectil pentru a încerca să schimbe orbita lunii Didymos Dimorphos. Testul a arătat că este posibil să se schimbe orbita unui asteroid cu ajutorul unui element de impact cinetic.

Faptul că lunile sunt frecvente în jurul asteroizilor în medii foarte diferite, oferă informații importante despre modul în care evoluează asteroizii. "Sistemul binar Didymos se află într-un mediu apropiat de Pământ, în timp ce sistemul Dinkinesh este mult mai departe de Pământ, în centura principală de asteroizi. Au proprietăți foarte diferite, dar credem că este posibil să fi trecut prin procese similare pentru a deveni ceea ce sunt astăzi", spune Sunshine.

Lucy poartă numele fosilei Australopithecus cu același nume, deoarece studiază 11 asteroizi diferiți din sistemul solar, și la fel ca fosilele, sunt o rămășiță revelatoare a trecutului - cum era sistemul solar în urmă cu miliarde de ani. Planetele s-au format din fragmente similare, așa că a le cunoaște înseamnă a cunoaște trecutul. Dinkinesh este numele etiopian al fosilei Lucy, iar Selam este numele unei alte fosile de Australopithecus. Dinkinesh și Selam sunt primii doi din cei 11 asteroizi pe care Lucy îi va studia în timpul misiunii sale.

Sonda spațială se află în prezent în drum spre Pământ și se va întoarce în Decembrie. Se va folosi de gravitația planetei noastre pentru a căpăta viteză, și va zbura înapoi în centura principală de asteroizi în Aprilie 2025 pentru a studia asteroidul Donaldjohanson. Apoi va depăși centura principală pentru a ajunge la asteroizii troieni care orbitează în jurul lui Jupiter în 2027.

"Unul dintre lucrurile cheie pentru a înțelege cum s-au format planete precum Pământul este să înțelegem cum se comportă obiectele atunci când se ciocnesc, iar pentru a înțelege acest lucru trebuie să înțelegem forțele lor", a declarat Hal Levison, cercetător principal la Southwest Research Institute și lider al misiunii Lucy. "Planetele s-au format atunci când obiecte mai mici din jurul Soarelui, cum ar fi asteroizii, s-au ciocnit între ele. Faptul că obiectele se sparg în urma impactului sau se fărâmițează, are foarte mult de-a face cu forța și structura lor internă."