Când Pământul și asteroidul 99942 Apophis vor trece unul pe lângă celălalt peste cinci ani, întâlnirea cu câmpul gravitațional al Pământului ar putea remodela suprafața sa. Autorii unui nou studiu au încercat să prezică ce se va întâmpla, și au constatat că pe lângă efectele dramatice pe termen scurt, pe termen lung ar putea apărea schimbări mai puțin evidente, dar spectaculoase.

Apophis poartă numele zeului egiptean al distrugerii, deoarece atunci când a fost descoperită pentru prima dată, părea să aibă o șansă semnificativă de a se prăbuși în Pământ, în secolul următor. Având mai puțin de o zecime din diametrul estimat al asteroidului care a pus punct pe regnul dinozaurilor (și o miime din masa acestuia), Apophis nu ar provoca extincții în masă dacă ar lovi, dar efectele imediate ale unui astfel de eveniment ar putea ucide milioane, și pe termen lung, ar putea provoca foamete de durată lungă.

Prin urmare, un impact direct ar avea efecte catastrofale pentru Pământ, dar chiar și o întâlnire cu câmpul gravitațional al planetei ar putea declanșa procese interesante - în special pentru Apophis. De exemplu, ar putea avea cutremure care ar putea zgudui întregul asteroid suficient de puternic pentru a ejecta roci și praf de pe suprafața sa. Desigur, majoritatea fragmentelor vor cădea înapoi pe ea, dar gravitația slabă a corpului ceresc ar putea lăsa câteva să se desprindă complet.

Însă se dezbate la cât de aproape ar trebui să se apropie un asteroid de Pământ pentru ca astfel de evenimente să aibă loc, estimările variind de la 3 la 16 raze terestre. Trecerea din 2029 va fi la 5 raze terestre distanță. Prin urmare, pare destul de probabil ca materialul asteroidului să fie afectată într-o anumită măsură, și chiar dacă nu va experimenta cutremure, probabilitatea alunecărilor de teren este mare, remodelând suprafața acestuia.

O modalitate de a afla cum se desfășoară un eveniment de genul, este să ne uităm la asteroizii similari care ar fi putut avea astfel de întâlniri în trecut. Obiectele fără atmosferă sunt supuse vremii spațiale, ceea ce înseamnă că micrometeoriții și vânturile solare le modelează constant suprafața. Însă o categorie de asteroizi cunoscută sub numele de clasa Q arată diferit de asteroizii despre care se crede că au o compoziție similară. Aceștia nu au fost încă studiați îndeaproape, dar o echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins, condusă de Ronald-Louis Ballouz, consideră că asteroizii din clasa Q sunt cei care au suferit recent o întâlnire strânsă cu o planetă. Teoria este că acest eveniment este atât de recent încât vremea spațială nu a reușit încă să le remodeleze, deci semăna cu restul.

Observând câți asteroizi de clasă Q există, cercetătorii pot estima cât de des ies la suprafață noi părți ale corpului, și de aici, cât de aproape de planetă trebuie să treacă obiectele pentru ca acest lucru să se întâmple. Asteroizii de clasă Q sunt surprinzător de comuni, astfel încât aceste evenimente ar trebui să fie regulate, ceea ce îi determină pe cercetători să speculeze că o astfel de deformare nu necesită neapărat o proximitate extremă.

Potrivit lui Ballouz și echipa sa, apropierea planetelor poate duce la remodelare suprafeței în două feluri. Unul este că gravitația planetei provoacă evenimente seismice dramatice. De exemplu, la apropierea lui Apophis în 2029, atracția pe partea apropiată a asteroidului va fi mult mai puternică decât pe partea îndepărtată, provocând forțe mareice semnificative, și posibil evenimente seismice puternice. OSIRIS-APEX, continuarea misiunii OSIRIS-REx, va studia Apophis înainte, și în timpul evenimentului. A doua metodă se înâmplă când efectul gravitațional duce la mișcări minime dar pe termen lung. Ca și alți asteroizi de dimensiuni similare, Apophis nu este sferic. În consecință, se rotește în jurul a două axe de rotație diferite, la viteze diferite. Modul în care întâlnirea sa apropiată cu Pământul modifică aceste viteze de rotație depinde de partea asteroidului care este mai aproape de Pământ în momentul respectiv. Este foarte posibil ca acest efect nu numai să scurteze sau să prelungească zilele asteroidului, ci și să provoace o oscilație haotică, ducând la o zguduire continuă, pe termen lung. Acest lucru ar putea face ca praful și rocile mici să se deplaseze pe pante, menținând avalanșe lente care să șteargă semnele vremii spațiale.

Pe baza observațiilor orbitei lui Apophis, se pare că asteroidul nu va lovi Pământul în 2029, în ciuda temerilor inițiale, și aproape sigur nu va reprezenta o amenințare pentru următorul secol. Acestea fiind spuse, cu cât știm mai multe despre Apophis, cu atât vom fi mai bine pregătiți pentru o situație similară și mai periculoasă. Se crede că un asteroid similar trece de Pământ în fiecare 7 500 ani, astfel încât, din punct de vedere științific, suntem foarte norocoși a o experimenta.