Sateliții care orbitează în jurul Pământului îndeplinesc multe funcții interesante. Anul trecut, s-a lansat un satelit pentru a detecta poluarea globală cu metan, o încercare de a avea un impact major asupra limitării încălzirii globale. Dar s-a defectat recent, și pare să nu mai poate fi reparată.
Metanul joacă un rol-cheie în încălzirea globală, provocând daune mult mai grave atmosferei decât dioxidul de carbon, considerat principalul inamic public. Metanul este de 100 ori mai problematic decât CO2 în aceeași cantitate, deși se descompune mai repede decât dioxidul de carbon, este de 80 ori mai poluant pe o perioadă de 20 ani, și are un efect de încălzire de 28 mai mare pe o perioadă de 100 ani.
În ultimele decenii, au apărut mai multe surse de scurgeri de metan de la operatorii de petrol și gaze, dar aceste informații sunt ținute foarte secret. Companiile nu abordează aceste curgeri prea optim. Astfel, scurgerile de metan contribuie aproape neobservat la încălzirea globală. Satelitul MethaneSat a fost direct creat pentru a le detecta.
Dezvoltatorii doreau să folosească MethaneSat pentru a monitoriza și detecta scurgerile de metan la nivel mondial pe următorii ani. A fost un proiect de 100 milioane dolari care se pare că va funcționa doar un sfert din durata planificată. Deși mulți au sperat că misiunea va dura mai mult decât planificat.
Crearea și lansarea satelitului a fost estimată la 88 milioane dolari, dar a primit o finanțare totală de 100 milioane dolari de la Bezos Earth Fund, fundația creată și susținută în principal de Jeff Bezos. Satelitul a fost dezvoltat în deplină colaborare cu industria pe o perioadă de câțiva ani, dar a putut funcționa doar 15 luni față de cele 60 luni sperate inițial. Pentru misiunea de 5 ani au fost programate o mulțime măsurători, dintre care doar o mică parte a fost finalizată, iar multe proiecte de cercetare în curs au trebuit să fie întrerupte.
Environmental Defense Fund, care a fost principalul responsabil pentru dezvoltare, a anunțat că după ce a pierdut contactul cu satelitul pe 20 Iunie, este sigur că nu va mai putea readuce la viață MethaneSat.
EDF a detectat anterior scurgerile de metan folosind stații de monitorizare la sol, și senzori montați pe avioane. Acestea nu sunt nici pe departe mai eficiente decât MethaneSat, iar procesarea datelor necesită mult mai multă muncă. Între 2012 și 2018, acesta au constatat că emisiile de metan din SUA erau cu 60% mai mari decât comunicase EPA.
MethaneSat a fost capabil să facă în 20-30 secunde munca care ar putea fi făcută în 2 ore folosind metodele clasice. Dar mai important decât viteza, a fost capabil să asigure monitorizare în timp real la scară globală, ceea ce nu mai este posibil din nou, după pierderea satelitului. A putut măsura emisiile de metan din toate câmpurile de petrol și gaze de pe glob în 95 minute, care reprezintă 80% din poluarea totală cu metan la nivel mondial.
EDF colaborează în prezent cu Google pentru a dezvolta un sistem care ar utiliza inteligența artificială pentru a încerca să detecteze metanul și alți poluanți în imaginile din satelit. Pentru a face acest lucru, Google încearcă să utilizeze aceeași tehnologie pe care a folosit-o în trecut pentru a detecta indicatoarele rutiere și pavajele. În ceea ce privește MethaneSat, Environmental Defense Fund a declarat că încă analizează materialul colectat, și că va încerca să îl valorifice la maxim, devreme ce cariera satelitului a ajuns la un final atât de neașteptat.
