Genomul "șoarecilor lânoși" modificați genetic conține mutații cunoscute la mamuții lânoși (Mammuthus primigenius) și modificări cunoscute care alterează creșterea părului la șoareci, au anunțat reprezentanții Colossal Biosciences într-un comunicat de presă din 4 Martie, și un studiu preliminar însoțitor. Potrivit cercetătorilor de la Colossal Texas, șoarecele lânos reprezintă un pas important către obiectivul lor de a dota genetic elefanții asiatici cu trăsături cheie ale mamuților, "înviind" astfel o specie dispărută.

Cu toate acestea, unii experți în genetica mamuților și editarea genoamelor se întreabă dacă șoarecii chiar reprezintă un pas semnificativ în acest proiect. "Este foarte departe de a crea un mamut sau un "șoarece mamut"", spune Stephan Riesenberg, inginer genom la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig. "Sunt doar șoareci cu câteva gene speciale".

Ca parte a eforturilor sale de a crea elefanți asemănători mamuților, colegii lui Colossal lucrează la identificarea variantelor genetice care au contribuit la trăsăturile cheie ale mamuților, cum ar fi blana stufoasă, toleranța la frig, și rezervele suplimentare de grăsime. Pentru a face acest lucru, ei compară genomurile extrase din rămășițele a zeci de mamuți și alte rude vii.

Pentru a testa acuratețea acestor analize, scopul experimentului actual a fost de a crea genetic șoareci purtători de mutații similare cu cele identificate la mamuți, dar în majoritatea cazurilor nu chiar identice. Shapiro a declarat că echipa a testat mai multe mutații genetice cunoscute care afectează blana șoarecilor, dar care nu sunt prezente la mamuți.

Cercetătorii au folosit o varietate de instrumente de editare genetică pentru a crea șoareci care aveau până la opt modificări genetice în șapte gene diferite. Acești șoareci au obținut păr lung de culoare maronie în loc de cel gri închis obișnuit, datorită unei mutații care afectează culoarea părului la șoareci, oameni și mamuți. Cu toate acestea, șoarecii blănoși nu au devenit mai grei decât șoarecii cu gena nemodificată.

Rozătoarele au doar câteva luni, astfel încât cercetătorii nu au avut încă mult timp la dispoziție pentru a investiga modul în care mutațiile le-ar putea afecta sănătatea pe termen lung, inclusiv fertilitatea și predispoziția la cancer. De asemenea, experții intenționează să testeze dacă șoarecii pot rezista la frig mai bine decât cei obișnuiți, și să le studieze creșterea părului.

Vincent Lynch, genetician evoluționist la Universitatea din Buffalo, spune că principala problemă este imposibilitatea de a separa mutațiile specifice șoarecilor, dintre care se știe de zeci de ani că unele modifică creșterea părului, de cele cauzate de genele mamuților. Cu alte cuvinte, nu se știe dacă genele mamut au afectat de fapt fenotipul șoarecilor sau dacă vedem rezultatul unor mutații cunoscute anterior la șoareci.

Shapiro însă susține că a fost o decizie conștientă să includă în experiment mutații specifice, tocmai din cauza decalajului genetic care separă șoarecii de mamuți. "A trebuit să alegem modificări care să fie compatibile cu animalele sănătoase", spune Shapiro. "Nu putem pune orice genă de mamut în șoareci, deoarece diferența de evoluție este de aproximativ 200 milioane ani."

De asemenea, nu este încă clar câte modificări genetice ar fi nevoie pentru a modifica elefanți cu unele dintre caracteristicile mamuților. Scopul Colossal nu este de a crea o replică exactă a mamutului, ci de a crea creaturi care pot umple golurile ecologice pe care mamuții le-au ocupat cândva. Cu alte cuvinte, se lucrează la un fel de elefant tolerant la frig, care să poată compensa puțin diversitatea din biosferă, pierdută odată cu mamuții.

Potrivit lui Riesenberg, modificarea genomului unui organism în opt locuri separate, este deja o metodă destul de larg efectuată în ingineria genetică. Cercetătorul și colegii săi lucrează în prezent la metode de introducere a zeci sau chiar sute de modificări specifice omului de Neanderthal în celulele stem umane pentru a identifica biologia care îi face pe oameni unici.